Dincolo de RAINBOW

Dincolo de RAINBOW

 

Acest articol reprezintă tema pentru treisprezecea probă a concursului SuperBlog 2013.

Proba 1. Redescoperă lumea dintr-un hibrid

Introducere: Redescoperă lumea alături de hibridele Toyota!
Zâmbeşti mai mult când conduci un hibrid Toyota. Îţi activezi instant optimismul cu avantaje extraordinare: cost de posesie redus, economie de carburant şi eficienţă în traficul urban, performanţe excelente, silentiozitate şi emisii reduse de CO2.
În gama Toyota, această tehnologie se regăseşte în modelele auto Yaris Hibrid, Auris Hibrid, Auris Hybrid Touring Sports şi Prius.

Enunțul probei: Pornind de la sloganul modelelor hibride Toyota, Pluteşti, nu conduci. Redescoperă lumea dintr-un hibrid, te invităm să ne prezinti cum redescoperi tu lumea dintr-o maşină hibrid într-o poveste reală (daca ai testat deja un model Toyota hibrid) sau imaginară.

 &&&

Motto: Călătoria, care e ca un fel de ştiinţă mai profundă şi mai gravă, ne readuce în noi înşine. - Albert Camus

Anul 2063 ...

Mă numesc Zeo şi am 10 ani. Am primit acest nume în urma unei combinaţii aleatorie a literelor alfabetului nostru efectuată de un Computer Naţional.

          N-am decât tată, pentru că mama a murit acum un an. Locuiam amândoi într-un apartament situat la etajul 100, oraşul RAINBOW (curcubeu), planeta TERRA. În urma MARELUI RĂZBOI toate ţările de atunci devenit una singură, planeta TERRA.

          Începuse vacanţa de vară şi, pentru că aveam timp liber la dispoziţie, mi-am propus să fac o CĂLĂTORIE în NATURĂ, un spaţiu aflat dincolo de oraşul nostru, RAINBOW. Tata n-ar fi fost de acord cu asta, pentru că ceea ce defineam noi NATURA era de fapt un teren unde GUVERNUL UNIVERSAL nu deţinea controlul. Ştiu că au reuşit să ajungă aici foarte puţini oameni, pentru că acest loc este singurul loc de pe PLANETĂ / ŢARĂ în care există armonie între oameni şi animale, natură adevărată, libertate, democraţie între locuitorii săi.

Ştiu că este riscant să se aventureze un adult, şi mai ales un copil nesupravegheat, dar ce ştia tata? E adevărat că atunci când s-a născut el, pe PLANETA noastră se trăia diferit. Locuitorii aveau nevoie de natură pentru a (supra)vieţui, dar pentru că au vrut mai mult şi mai mult, după ce au distrus aproape în totatlitate mediul înconjurător natural, au început să dezvolte tehnologii care să le permită traiul 'artificial': aerul pe care-l respirau, mâncarea, informaţiile de care aveau nevoie, toate au devenit rezultatul tehnologiilor moderne.

După cum v-aţi dat seama sunt un băieţel curios. Acum câteva luni am găsit, într-un colţ prăfuit al debaralei apartamentului nostru, o carte mare, cartonată , publicată cu vreo 100 de ani în urmă, cu titlul ATLAS BOTANIC. O carte foarte colorată care descria ceea ce exista atunci şi care astăzi nu mai există decât foarte puţin. Când l-am întrebat pe tata despre această carte, el mi-a spus că acest gen de literatură a fost interzis după MARELE RĂZBOI şi m-a rugat să nu mai pun întrebări inutile. Auzind acestea, curiozitatea mi-a crescut şi mai mult, am descoperit şi citit şi alte cărţi despre acest subiect, lectura lor deschizându-mi ochii şi inima către o lume demult uitată, un secret bine păstrat în zilele noastre.

E normal ca tata să-mi fi dat acest răspuns, pentru că orice alt copil ar fi primit acelaşi răspuns, dar aş fi vrut ca tatăl meu să mă înţeleagă, să mă încurajeze, să dorească ca eu să trăiesc mai bine decât el. Şi el a fost ca mine, a trăit ca mine, a simţit ca mine la această vârstă. Dar asta nu s-ar fi putut întâmpla niciodată pentru că printr-o ordonanţă a GUVERNULUI UNIVERSAL toţi copii care împlineau vârsta de 11 ani, vârsta majoratului, erau suspuşi unei operaţii de modificare a creierului prin care li se ştergeau amintirile considerate nefolositoare sau periculoase şi li se adăugau informaţii despre ceea ce au de făcut şi de simţit în viaţa de adult.

Având în minte faptul că peste puţin timp aveam să împlinesc şi eu 11 ani şi voi trece prin ‘procesul de învăţare’ obligatoriu cu care nu eram de acord, am decis să aleg libertatea şi să mă refugiez în NATURĂ.

Simţeam că va fi o călătorie riscantă pentru că este interzis a te deplasa din spaţiile monitorizate de GUVERN; auzisem că au fost şi alţii care au încercat să evadeze, unii dintre ei murind pe drum sau prinşi de autorităţi, dar mi-am spus că nimic nu mă va împiedica să încerc şi eu.

Tata n-a ştiu nimic de intenţia mea, căci astfel m-ar fi denunţat autorităţilor pentru rebeliune. Planificarea propriu-zisă a călătoriei a constat din procurarea de hrană, îmbrăcăminte şi selectarea câtorva obiecte personale care să-mi aducă aminte de unde am plecat. Lucrul cel mai important a fost alegerea mijlocului de transport: maşina hibrid a tatălui meu. De abia o adusese de la CENTRUL DE ÎMBUNĂTĂŢIRI unde specialiştii o modificaseră în aşa fel încât să facă faţă oricăror situaţii. Tatălui meu - fiind un CĂLĂTOR de profesie, adică un funcţionar de stat care descoperea în diferite locuri din ţară zonele şi persoanele care se împotriveau STĂPÂNIRII (un fel de Poliţie Secretă) - i s-a îngăduit să-şi cumpere şi să-şi modifice maşina cum a considerat el că i se potrivea meseriei: rezervor mărit, 3 motoare cu surse de alimentare diferite, GPS performant , posibilitatea de a folosi pe pământ, pe apă şi în aer, schimbarea culorii ...

După ce am strâns tot ce aveam nevoie, am scris o scrisoare tatălui meu, pe care i-am lăsat-o s-o descopere mai târziu şi prin care i-am explicat motivele plecării mele. L-am rugat să nu fie trist şi să nu mă uite. Ştiu că este imposibil, pentru că în astfel de caz tata va suferi o altă operaţie de modificare a creierului prin care i se va şterge orice memorie cu mine. Se ştie că GUVERNUL UNIVERSAL nu tolerează nicio imperfecţiune a sistemului său.

Acestea au fost cuvintele rostite de Zeo, cum spuneam un băieţel de 10, aproape 11 ani, în faţa locuitorilor NATURII în momentul în care a ajuns acolo. A avut parte de o primire călduroasă, bucurându-se de venirea şi rămînerea lui printre ei, deoarece trecuseră câţiva ani de când se întâmplase asta. Erau nerăbdători să afle ce ‘grozăvii’ mai punea la cale GUVERNUL UNIVERSAL, dar surpriza cea mai mare a constituit-o ineditul său mijloc de transport. Atunci când evadaseră ei, cu zeci de ani în urmă, acesta se numea automobil şi devenise unul din mijloacele de distrugere a naturii.

Astfel Zeo a fost nevoit să le schimbe starea de indignare în care intraseră cu o stare de încântare faţă de maşina sa hibrid. Acum EA nu mai modifica negativ natura, dar era inutil pentru că nu mai exista NATURĂ decât într-un loc secret.

 Notă: Am ales ca răspunsul meu pentru această probă să fie sub forma unei mini-povestiri fantastice (imaginare) a cărei acţiune se petrece peste 50 de ani. Cu toate că ea se bazează pe  imaginaţie şi creativitate, spiritul literar e prezent mai puţin. Sunt conştientă de asta şi lucrez tot timpul la îmbunătăţirea lui. Cu toate acestea sper că ideea de bază a fost înţeleasă şi că ea va fi primi o apreciere pozitivă.

Tutorial pentru mame vitrege

Tutorial pentru mame vitrege

Acest articol reprezintă tema pentru a douăsprezecea probă a concursului SuperBlog 2013.

Proba 12. Acasă la LuxuryGifts

Enunțul probei: Să presupunem că LuxuryGifts este … o familie. Sunteţi invitaţi la ei acasă şi apoi povestiţi prietenilor ce experienţă aţi avut. Poate să fie o invitaţie la cină, serbarea unei zile de naştere, un Revelion sau o simplă vizită. Descrieţi cu cât mai multe amănunte ce fel de familie este, câţi membri are, cu ce se ocupă, în ce fel de casă locuiesc şi în general orice detaliu ce poate contribui la alcătuirea imaginii acestei familii. Realizaţi un mic „album de familie” folosind imagini de pe site-ul LuxuryGifts conform cerinţelor tehnice.

&&&

Notă:

Pentru această probă am ales ca răspunsul meu să fie prezentat sub forma unui scenariu, ce poate fi adaptat pentru o reclamă, o piesă de teatru sau un film de scurt-metraj. Este vorba despre o familie care-şi duce traiul în zilele noastre şi care nu are o componenţa 'clasică' ( mamă, tată şi copii). S-ar putea să fie o idee exagerată sau prea romanţată, dar asta nu înseamnă că nu poate fi reală. ‚Albumul de familie’ este mai de grabă format din cadourile oferite‚familiei’ imaginate de mine.

Personaje:

Tudor, 65 de ani, fost militar şi om de afaceri, tatăl lui Alexander (mort într-un accident de avion, împreună cu soţia sa, Oriana) şi al lui Emanuel, văduv

Emanuel (Manu), 30 de ani, diplomat la început de carieră, afemeiat, student fiind, a pozat ca model, fiul cel mic al lui Tudor şi unchiul Isabellei, necăsătorit

Isabella (Bella), 6 ani, fiica lui Alexander şi a Orianei, nepoata după fiu a lui Tudor şi nepoată după frate a lui Emanuel, orfană de ambii părinţi, tocmai a terminat grădiniţa

 Victoria, 59 de ani, mama Orianei, bunica Isabellei, fostă bibliotecară şi în prezent pensionară, divorţată

Alte personaje (secundare): o menajeră şi un şofer care nu fac parte din familie

Rafaella, 25 de ani, psiholog de copii cu experienţă clinică într-o fundaţie care se ocupă de copii instituţionalizaţi, prezenţă plăcută, necăsătorită

Sinopsis:

Este vorba despre un pensionar, având 2 fii: unul decedat şi unul în viaţă. Datorită primului fiu a devenit bunicul unei minunăţii de fetiţe, pe care - în urma decesului părinţilor săi - a luat-o sub 'aripa' sa protectoare, devenindu-i tutore legal, oferindu-i astfel protecţia şi iubirea de care are nevoie un copil. A luat această hotărâre ‚forţat’ de celălalt fiu al său, un playbloy, care trăia îşi petrecea viaţa numai în relaţii romantice trecătoare. Alături de cei 2 (fiul şi nepoţica) a decis că e bine pentru cea mică să aibă alături şi o prezenţă feminină, anume pe bunica din partea mamei. Deşi cei 2 bătrâni nu se află în relaţii amiabile, încearcă să menţină o stare de pace pentru a crea un mediu potrivit creşterii unui copil.

Îngrijorat de faptul că, bătrân fiind, reuşeşte cu greutate să continue cu administrarea afacerii familiei, dar mai ales de situaţia micuţei, a decis să ia o hotărâre drastică cu repercursiuni pentru întreaga familie: căsătoria (de bunăvoie sau nu) fiului său. Speră astfel că responsabilităţile vor face din fiul său un bărbat adevărat, tată responsabil, prin adopţia nepoatei sale, dar şi un om de afaceri care să-i poată călca pe urme. A hotărât să înceapă un proces riguros de selecţie a viitoarei sale nurori, implicit a mamei vitrege pentru nepoata sa, iar fiului său să-i comunice doar alegerea finală: numele domnişoarei/ doamnei pe care a considerat-o persoana potrivită cerinţelor sale. De fapt nu acest proces este important, ci numele ‚câştigătoarei’: Rafaella, pe care a observat-o în diferite momente (în spaţiu şi în timp). La fel, nu este important modalitatea cum a convins-o, ci mai degrabă pregătirea ei pentru prima întâlnire cu familia, în familie. Având cunoştinţe de psihologie combinate cu date despre fiecare membru, a decis că prima cale spre inimile lor este să le facă cadouri. A decis să le achiziţioneze din magazinul online LuxuryGifts.ro pe care-l ştia de ceva vreme.

 
Pentru Rafaella cea mai importantă fiinţă din această ‚familie’ (ceilalţi urmează ca importanţă) este micuţa Bella. Ştia din experienţa sa profesională că copii de vârsta Bellei simt nevoia de afecţiune, de prezenţa efectivă a mamei sau în cazul pierderii acesteia, de vreun obiect care să le-o (re)amintească. Cadoul ales: o cutiuţă muzicală, melodia aleasă fiind cea pe care o folosea mama Bellei s-o adoarmă când era bebeluş. Semnificaţia acestui dar este de a-i arăta fetiţei că va menţine mereu amintirea mamei sale adevărate, ea doar va fi o mamă care îţi ţine locul cei reale, că nu va fi o mamă vitregă ‚rea’ cum aflase ea că există în poveşti.

Rentru cel pe care-l consideră temelia casei, Tudor, Rafaella a ales un joc elegant. Aflând că una din calităţile de ‘acceptare’ a unui persoane noi în cercul său social/ familal era să joace şah, a considerat că alegerea cea mai bună este un joc de şah argintat cu tablă şi figurine mate şi metalizate, costul fiind pe măsura prestanţei sale.

 
Lui Manu, cu care se întâlnise de câteva ori, a vrut să-i dăruiască un obiect care să-i mărească colecţia sa începută în copilărie: o maşinuţă în miniatură. Ce ar fi putut să-i ofere unui bărbat care (aparent) avea totul? Ceva legat de pasiunile sale, intime şi personale, mai ales că nu era genul de bărbat care să-şi petreacă timpul la birou sau la petreceri de socializare pentru prestanţa personală sau profesională. Prin acest cadou a vrut să-i arate că îi împărtăşeşte pasiunile, că poate face parte din viaţa lui, că nu reprezintă o piedică ...   

 



Având în vedere că bunica Bellei, doamna Victoria, adoră viaţa mondenă şi este mândră de bijuteriile/ accesoriile sale, Rafaella a ales pentru ea - din oferta diversificată a magazinului online - un cadou-simbol feminin: o broşă, un model special ales pentru orice ocazie şi ţinută.

 




La întrebarea ce şi-ar dori Rafaella să primească din partea noii sale ‘familii’, răspunsul este următorul: o poză  de familie, ea pozând în centru ei.

Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi ....

Sfârşit!

Notă de final: Am imaginat familia descrisă mai sus având în minte produsele de pe site. Cu puţină imaginaţie/ voinţă ea poate fi o variantă a familiei LuxuryGifts.