Dincolo de RAINBOW
Acest articol reprezintă tema pentru treisprezecea
probă a concursului SuperBlog 2013.
Proba 1. Redescoperă lumea dintr-un hibrid
Introducere:
Redescoperă lumea alături de hibridele Toyota!
Zâmbeşti mai mult când conduci un hibrid Toyota. Îţi activezi instant optimismul cu avantaje extraordinare: cost de posesie redus, economie de carburant şi eficienţă în traficul urban, performanţe excelente, silentiozitate şi emisii reduse de CO2.
În gama Toyota, această tehnologie se regăseşte în modelele auto Yaris Hibrid, Auris Hibrid, Auris Hybrid Touring Sports şi Prius.
Zâmbeşti mai mult când conduci un hibrid Toyota. Îţi activezi instant optimismul cu avantaje extraordinare: cost de posesie redus, economie de carburant şi eficienţă în traficul urban, performanţe excelente, silentiozitate şi emisii reduse de CO2.
În gama Toyota, această tehnologie se regăseşte în modelele auto Yaris Hibrid, Auris Hibrid, Auris Hybrid Touring Sports şi Prius.
Enunțul
probei: Pornind de la sloganul modelelor
hibride Toyota, Pluteşti,
nu conduci. Redescoperă lumea dintr-un hibrid, te invităm să ne
prezinti cum redescoperi tu lumea dintr-o maşină hibrid într-o poveste reală
(daca ai testat deja un model Toyota hibrid) sau imaginară.
&&&
Motto:
Călătoria,
care e ca un fel de ştiinţă mai profundă şi mai gravă, ne readuce
în noi înşine. - Albert Camus
Anul 2063 ...
Mă numesc Zeo
şi am 10 ani. Am primit acest nume în urma unei combinaţii aleatorie a
literelor alfabetului nostru efectuată de un Computer Naţional.
N-am
decât tată, pentru că mama a murit acum un an. Locuiam amândoi într-un
apartament situat la etajul 100, oraşul RAINBOW (curcubeu), planeta TERRA. În
urma MARELUI RĂZBOI toate ţările de atunci devenit una singură, planeta TERRA.
Începuse
vacanţa de vară şi, pentru că aveam timp liber la dispoziţie, mi-am propus să
fac o CĂLĂTORIE în NATURĂ, un spaţiu aflat dincolo de oraşul nostru, RAINBOW.
Tata n-ar fi fost de acord cu asta, pentru că ceea ce defineam noi NATURA era
de fapt un teren unde GUVERNUL UNIVERSAL nu deţinea controlul. Ştiu că au
reuşit să ajungă aici foarte puţini oameni, pentru că acest loc este singurul
loc de pe PLANETĂ / ŢARĂ în care există armonie între oameni şi animale, natură
adevărată, libertate, democraţie între locuitorii săi.
Ştiu că este
riscant să se aventureze un adult, şi mai ales un copil nesupravegheat, dar ce
ştia tata? E adevărat că atunci când s-a născut el, pe PLANETA noastră se trăia
diferit. Locuitorii aveau nevoie de natură pentru a (supra)vieţui, dar pentru
că au vrut mai mult şi mai mult, după ce au distrus aproape în totatlitate
mediul înconjurător natural, au început să dezvolte tehnologii care să le
permită traiul 'artificial': aerul pe care-l respirau, mâncarea, informaţiile
de care aveau nevoie, toate au devenit rezultatul tehnologiilor moderne.
După cum v-aţi
dat seama sunt un băieţel curios. Acum câteva luni am găsit, într-un colţ
prăfuit al debaralei apartamentului nostru, o carte mare, cartonată , publicată
cu vreo 100 de ani în urmă, cu titlul ATLAS BOTANIC. O carte foarte colorată
care descria ceea ce exista atunci şi care astăzi nu mai există decât foarte puţin.
Când l-am întrebat pe tata despre această carte, el mi-a spus că acest gen de
literatură a fost interzis după MARELE RĂZBOI şi m-a rugat să nu mai pun
întrebări inutile. Auzind acestea, curiozitatea mi-a crescut şi mai mult, am
descoperit şi citit şi alte cărţi despre acest subiect, lectura lor
deschizându-mi ochii şi inima către o lume demult uitată, un secret bine
păstrat în zilele noastre.
E normal ca
tata să-mi fi dat acest răspuns, pentru că orice alt copil ar fi primit acelaşi
răspuns, dar aş fi vrut ca tatăl meu să mă înţeleagă, să mă încurajeze, să
dorească ca eu să trăiesc mai bine decât el. Şi el a fost ca mine, a trăit ca
mine, a simţit ca mine la această vârstă. Dar asta nu s-ar fi putut întâmpla
niciodată pentru că printr-o ordonanţă a GUVERNULUI UNIVERSAL toţi copii care
împlineau vârsta de 11 ani, vârsta majoratului, erau suspuşi unei operaţii de
modificare a creierului prin care li se ştergeau amintirile considerate
nefolositoare sau periculoase şi li se adăugau informaţii despre ceea ce au de
făcut şi de simţit în viaţa de adult.
Având în minte
faptul că peste puţin timp aveam să împlinesc şi eu 11 ani şi voi trece prin
‘procesul de învăţare’ obligatoriu cu care nu eram de acord, am decis să aleg
libertatea şi să mă refugiez în NATURĂ.
Simţeam că va
fi o călătorie riscantă pentru că este interzis a te deplasa din spaţiile
monitorizate de GUVERN; auzisem că au fost şi alţii care au încercat să
evadeze, unii dintre ei murind pe drum sau prinşi de autorităţi, dar mi-am spus
că nimic nu mă va împiedica să încerc şi eu.
Tata n-a ştiu
nimic de intenţia mea, căci astfel m-ar fi denunţat autorităţilor pentru
rebeliune. Planificarea propriu-zisă a călătoriei a constat din procurarea de
hrană, îmbrăcăminte şi selectarea câtorva obiecte personale care să-mi aducă
aminte de unde am plecat. Lucrul cel mai important a fost alegerea mijlocului
de transport: maşina hibrid
a tatălui meu. De abia o adusese de la CENTRUL DE ÎMBUNĂTĂŢIRI unde specialiştii
o modificaseră în aşa fel încât să facă faţă oricăror situaţii. Tatălui meu - fiind
un CĂLĂTOR de profesie, adică un funcţionar de stat care descoperea în diferite
locuri din ţară zonele şi persoanele care se împotriveau STĂPÂNIRII (un fel de
Poliţie Secretă) - i s-a îngăduit să-şi cumpere şi să-şi modifice maşina cum a
considerat el că i se potrivea meseriei: rezervor mărit, 3 motoare cu surse de
alimentare diferite, GPS performant , posibilitatea de a folosi pe pământ, pe
apă şi în aer, schimbarea culorii ...
După ce am
strâns tot ce aveam nevoie, am scris o scrisoare tatălui meu, pe care i-am
lăsat-o s-o descopere mai târziu şi prin care i-am explicat motivele plecării
mele. L-am rugat să nu fie trist şi să nu mă uite. Ştiu că este imposibil,
pentru că în astfel de caz tata va suferi o altă operaţie de modificare a
creierului prin care i se va şterge orice memorie cu mine. Se ştie că GUVERNUL
UNIVERSAL nu tolerează nicio imperfecţiune a sistemului său.
Acestea au
fost cuvintele rostite de Zeo, cum spuneam un băieţel de 10, aproape 11 ani, în
faţa locuitorilor NATURII în momentul în care a ajuns acolo. A avut parte de o
primire călduroasă, bucurându-se de venirea şi rămînerea lui printre ei,
deoarece trecuseră câţiva ani de când se întâmplase asta. Erau nerăbdători să
afle ce ‘grozăvii’ mai punea la cale GUVERNUL UNIVERSAL, dar surpriza cea mai
mare a constituit-o ineditul său mijloc de transport. Atunci când evadaseră ei,
cu zeci de ani în urmă, acesta se numea automobil şi devenise unul din
mijloacele de distrugere a naturii.
Astfel Zeo a
fost nevoit să le schimbe starea de indignare în care intraseră cu o stare de
încântare faţă de maşina sa hibrid. Acum EA nu mai modifica negativ natura, dar
era inutil pentru că nu mai exista NATURĂ decât
într-un loc secret.
Notă: Am ales ca răspunsul meu pentru
această probă să fie sub forma unei mini-povestiri fantastice (imaginare)
a cărei acţiune se petrece peste 50 de ani. Cu toate că ea se bazează pe imaginaţie şi creativitate, spiritul literar
e prezent mai puţin. Sunt conştientă de asta şi lucrez tot timpul la
îmbunătăţirea lui. Cu toate acestea sper că ideea de bază a fost înţeleasă şi
că ea va fi primi o apreciere pozitivă.