Adunarea Frontului Plugarilor
Berea Czell
Marea manifestaţie naţional-ţărănistă
Olimpiada balcanică în film
Semicentenarul Castelului Peleş
Serbarea Bobotezei 1933
Vânătoarea regală de la Lăpuşna
Viaţa şi domnia Regelui Carol I
Vizita Suveranilor iugoslavi la Bucureşti
Trenul fantomă
Articol apărut în revista de cultură 'Boabe de grâu', anul IV, n-rul 8,
august 1933
Poate
că un film românesc vrednic de numele lui ar trebui să aibă subiect băştinaş,
să fie jucat de artişti de-ai noştri şi lucrat într-un studio al ţării. Pentru
o bună bucată de vreme cerinţa cea din urmă cel puţin nu va putea fi
îndeplinită. Toate încercările noastre de film sonor au fost cârpeli sau ne-au
fost aduse de peste graniţă. Am văzut însă de curând un film care începe să se
apropie de ceea ce visăm. E vorba de 'Trenul fantomă'. Subiectul e exotic. El e
o prelucrare cinematică după cunoscuta piesă americană, care a făcut atâtea
săli pline în Bucureşti. Păcat că toate cele câteva acte se petrec pe loc,
într-o sală de aşteptare de gară. A fost o acrobaţie şi pentru dramaturg să
scoată ceva de-aici, dar pentru regizorul filmului a fost un chin. Toată partea
de introducere şi de pregătire a atmosferei e înceată, cu episoade care abat şi
întârzie desfăşurarea, pe când sfârşitul idilic sau glumeţ, abia se mai poate
asculta după descărcarea, într-adevăr puternică, a intrigii însăşi. Lupta
dintre şeful siguranţei şi şeful contrabandiştilor a ieşit încâlcită, deşi
toate elementele dramatice erau date, şi aceasta numai din pricină că nimeni nu
înţelege de ce nu sar în ajutor atâţia din martorii încăierării pe viaţă şi pe
moarte, iar, când sar, nu se vede, cine ca să ia partea unuia şi cine a
celuilalt. Îndrăznelile cinematografice, de spaţiu, mişcare şi variaţie sunt
puţine. Textul libretului s-a ţinut prea strâns de textul tragic-comediei.
Artiştii sunt
români. S-a simţit încă o dată ce înseamnă aşezarea năprasnică în lumina
farurilor, care e de o sută de ori mai vie decât lumina rampei, şi înaintea
aparatelor de înregistrare, a unor artişti de talent şi de bunăvoinţă, dar care
păstrează obişnuinţa scenei de teatru şi a opticei ei. Se joacă şi se declamă
prea mult în 'Trenul fantomă'. În teatru poate mergea sau nu se băga atâta de
seamă; aici nu. Numai Bulandra şi Storin rezistă de la început până la urmă;
deopotrivă, Dida Solomon, tragică şi mai ales fotogenică; ceilalţi numai pe
alocuri; sunt şi unii, care de loc. Regizorul însuşi nu i-a ajutat totdeauna.
Sunt unele imagini, cu totul neîngăduite, şi de care privitorul se răzbună pe
artistul care nu ştie să dispară la vreme. Alteori fotograful a fost stângaci.
Sunt scene aşezate atât de geometric încât parcă sunt fotografii din
suplimentul teatral de la L'Illustration.
Obrazul drept al lui Bulandra e mult mai bătrân şi mai puţin expresiv,
fotografiat, decât cel stâng.
'Trenul
fantomă' se dă de gol ca un film de început şi prin partea lui vorbită. Fireşte
că şi subiectul împingea într-acolo, sărac în fapte şi în schimbări, cum e, dar
rareori am văzut un film în care să se vorbească atât. El e, ca şi teatrul, o
adevărată şcoală de limbă românească şi ar trebui trimis prin ţinuturile pe
unde ea se vorbeşte mai puţin şi mai slab. Numai în filmele idiş, venite la
noi, se mai vorbea atâta, şi se simţea că pe de o parte, din încântarea faţă de
propria limbă şi, pe de alta, pentru răspândirea, atât a dragostei ei, cât şi a
unei frumoase rostiri. Această vorbă prea multă, slăbeşte însă caracterul de
film şi de joc văzut al 'Teatrului fantomă' şi îl apropie de o reprezentaţie de
dramă.
Filmul a fost
lucrat, ca o versiune românească, la Budapesta, în studioul Hunnia. Regizorul Jean Mihail, un
luptător pe care nimic nu-l osteneşte în câmpul filmului românesc, ne-a spus că
pentru întreagă această întreprindere n-a avut decât zece zile şi că versiunea
noastră a ieşit cu toate acestea mult mai bună decât cea maghiară. Ce trebuie
să fie cealaltă! Şi câte mai fac să înghită publicul, filmul naţional şi
patriotismul în cinematograf!
Avem încă un
film românesc, dar alcătuit, în cele trei elemente ale lui, subiect, artişti şi
scenă, în felul arătat. Numai artiştii sunt români, şi ei înşişi nu sunt
artişti de cinematograf. 'Trenul fantomă' ne va ajuta mai cu seamă să ne gândim
la filmul aşteptat şi, fără să-i tăgăduim însuşirile, aşa cum nu-i trecem sub
tăcere lipsurile, ne va pregăti, mai bine decât altele, pentru el.
informaţii despre
film
