Alexandru Tomescu si lumea coreeana

Alexandru Tomescu si lumea coreeana

Voi scrie altãdatã despre cum am ajuns sã fiu pasionatã de limba, cultura şi  civilizaţia sud-coreeanã. Ca mine sunt şi alţii.

De ceva vreme am aflat cã în aceastã 'situaţie' este şi celebrul violonist Alexandru Tomescu. Aşadar tema acestui articol va fi despre legãtura creatã între domnia sa şi limba coreeanã.

Recunosc cã mã simt ciudat sã scriu despre cineva pe care nu l-am cunoscut personal, de aceea am cãutat pe internet articolele altora pe acestã temã. 

Voi încerca sã folosesc un limbaj potrivit pe mãsura renumelui sãu. Într-unul din interviuri declara cã este interesant sã întâlneascã mereu alti jurnalisti, alte personalitati si alte curiozitati. Poate cândva mã voi numãra printre ei.

          Cãlãtorind foarte mult datoritã activitãţii concertistice, cunoaşterea a cât mai multor limbi strãine e foarte utilã, iar Alex Tomescu declarã cã poate vorbi în limbile englezã, francezã, germanã, italianã, spaniolã, ba chiar şi rusã

& Despre cum a început sã înveţe limba coreeanã aflãm dintr-un interviu acordat site-ului cariereonline.ro. Se pare cã motivele pentru care amândoi am început învãţarea acestei limbi este apropiat, adicã dorinţa de a înţelege cât mai bine şi corect limba şi cultura coreeanã. Datoritã numeroaselor cãlãtorii fãcute în Asia, respectiv Coreea [şi de Sud şi de Nord] a vrut sã înţeleagã ce se întâmplã acolo, aşa încât a decis sã înveţe limba coreeanã. Dupa ce şi-a cumpãrat un ghid de conversaţie şi a luat cunoştinţã de alfabet şi-a dat seama cã nu e atât de complicat,  'în 2 sãptãmâni, ştia alfabetul şi – deşi nu înţelegea nimic din ce se vorbea – era super încântat cã poate sã citeascã'. Violonistul este 'în stare acum sã scrie, sã citeascã şi sã converseze în aceastã limbã. S-a apropiat de comunitatea coreeanã din Romania, şi-a fãcut prieteni şi, adesea, concerteazã sau predã master class-uri in Coreea'. În anul 2007 a câştigat Concursul de discursuri în limba coreeanã. 
          'Iremediabil atras de cultura asiaticã, mãrturiseşte cã învãţarea limbii coreene a fost doar primul pas. Vrea sã înveţe caligrafia chinezã, din care ştie vreo 30-40 de caractere. Universul acela aparte, caracterizat printr-un alt mod de a gândi şi de a concepe lumea îl fascineazã. De altfel, el crede cã în viitor, centrul de greutate al omenirii se va muta acolo ... în China sunt 19 milioane de pianişti şi 12 milioane de violonisti!'

Cum e tratatã muzica în Coreea? - 'Chiar mai serios decât în multe ţări europene. În Coreea pasiunea pentru muzica clasică este impresionantă. La Seul, conservatorul este uriaş; cu toate acestea, numărul studenţilor pare a fi covârşitor. Se studiază chiar pe culoare şi la 3 sau 4 metri unul de celălalt! Pasiunea, tenacitatea în muncă este specială. În mod curent se studiază 10 sau 12 ore pe zi. Nu există aşa ceva în Europa.'

& În emisiunea La masa Adevărului aflãm despre experienţele pe care le-a trăit în Coreea de Nord.

Ai călătorit în Coreea de Nord?

Da. N-am călătorit direct dintr-o ţară într-alta, ci din China. Încă şi acum îmi amintesc de aşa-zisa 'zonă demilitarizată', care este, de fapt, zona cea mai militarizată de pe întreaga planetă. Acolo este cea mai mare concentraţie de forţe armate.

Sunt curse aeriene din Beijing spre Coreea de Nord?

Da, sunt, dar nu ştiu dacă există curse aeriene regulate. Coreea de Nord, la fel ca şi România în perioada comunistă, are o nevoie cronică de valută şi a devenit destul de populară pentru o anumită nişă de turişti. Prin acest gen de excursii, mulţi văd în Coreea de Nord un fel de mare parc tematic. Numai că nu este un parc tematic, este realitate şi este sfâşietor, dramatic ceea ce vezi. Eu am fost acolo în 1995 şi în 1997. Era o perioadă foarte grea pentru Coreea de Nord. Un moment care m-a marcat profund a fost acela în care noi, cei din delegaţia României, trimisă acolo de Ministerul Culturii, după o recepţie fastuoasă, cu zeci de feluri de mâncare, am fost abordaţi de interpretul nostru, care era şi securistul grupului. El ne-a sugerat să luăm un măr şi să-l oferim şoferului autocarului cu care am venit. Am luat un măr şi i l-am dat acelui coreean. Ei bine, nu doar că l-a primit aşa cum fac asiaticii, mulţumindu-ne foarte mult, dar ne-a spus şi nişte cuvinte pe care n-am să le uit niciodată: 'Mulţumesc foarte mult! Îl voi păstra pentru copiii mei!' Dramatic...Şi era un om care trăia în Capitală. Noi suntem obişnuiţi să aruncăm un măr dacă s-a stricat pe jumătate. Sunt locuri în lumea aceasta în care un măr poate reprezenta un cadou ce poate lumina o săptămână întreagă din viaţa unui om.

Cum sună muzica în Coreea de Nord?

În Coreea de Nord am trăit experienţe unice. Ţin minte un concert cu orchestra. Acolo am avut ocazia să-mi pun la încercare capacităţile de a memora muzică peste noapte. Am primit seara o piesă coreeană care urma să fie cântată în concertul de gală de a doua zi. Şi am reuşit să o învăţ peste noapte. Era o orchestră simfonică - 50-80 de oameni pe scenă. Toţi cântau fără partitură, fără pupitre în faţă. Nu mai spun că toţi se mişcau pe ritmul muzicii, exact ca un lan de grâu. O sincronizare incredibilă... După ochii mei de muzician occidental, poate o sincronizare un pic forţată. Dar, mă rog, ăsta era stilul. Dirijorul concertului, care ulterior a şi primit o decoraţie, era italian. El era singurul care avea pupitru cu partitură. Deci, situaţia din Europa de-a-ndoaselea. Aici orchestra are întotdeauna partituri, iar dirijorul ştie totul pe dinafară. Acolo era pe dos! M-a amuzat foarte mult acea situaţie. Şi încă ceva: nord-coreenii dispun de nişte săli uriaşe, megalomanice. Sala Palatului e o sală mică şi banală în comparaţie cu ale lor. Nu ştiu în ce măsură participarea publicului la concerte este spontană, dar ştiu că niciodată nu era vreun loc liber. Toată sala plină, toţi bărbaţii la costum, aveai senzaţia că eşti pe altă planetă.

Probabil aveau 'origine controlată', erau din aparatul represiv...

Coreea de Nord e un caz aparte. Este unul dintre puţinele statele care şi-a păstrat o puritate etnică foarte greu de obţinut. 

L-ai văzut pe Kim Jong-il?

A fost la unul dintre concertele mele. Văd că dinastia nu s-a stins. Stabilesc nişte recorduri la care Ceauşescu nici nu visa.

& În revista GOOD FOOD apãrutã în luna aprilie 2012 ne este dezvãluit un Alexandru Tomescu gãtind mâncare coreeanã.

 

 & Participarea la Expoziţia Internaţionalã EXPO 2012 din Yeosu, Coreea de Sud 
 Expozitia s-a desfasurat intre 12 mai si 12 august 2012, respectiv a ţinut 93 de zile.

Aflat pentru a zecea oarã în aceastã ţarã, însă pentru prima dată la expoziţie, Alexandru Tomescu a declarat 'Sunt încântat să mă aflu atât de aproape de un public cu care sunt extrem de familiarizat, în urma numeroaselor concerte pe care le-am avut la Seoul, Busan, Daegu, Kyeongju sau Suwon. Spre deosebire de sălile de concert, spaţiul de aici, din interiorul expoziţiei de la Yeosu, îţi permite o interacţiune mult mai naturală şi directă cu publicul, mai ales atunci când mă adresez direct în limba coreeană. Este întotdeauna minunată reacţia omului din orice loc din lume la muzică şi mă bucur că le pot prezenta coreenilor un fragment dintr-unul din cele mai de succes proiecte ale mele, 'Paganini - înger sau demon?'

  

Cea mai proaspãt 'eveniment' legat de violoncelistul Alexandru Tomescu şi relaţia sa cu lumea coreeanã a avut loc pe 3 octombrie 2012, aceasta fiind Ziua Naţionalã a Republicii Coreea. Cu ocazia ceremoniei dedicate acestei zile, Guvernul republicii coreene prin Ambasada de la Bucureşti l-a investit pe muzician ca Ambasador al Bunãvoinţei (Goodwill Ambassador).

& Recomandarea blogului: interviul realizat de catre d-na Eugenia Voda pentru emisiunea 'Profesionistii'.

PS: cu ceva timp in urma mi s-a spus ca domnia sa a postat pe pagina oficiala de Facebook urmatorul mesaj: 'Multumesc mult autoarei acestui blog - a reușit sa adune toate istoriile mele despre Coreea, răspândite prin interviuri de-a lungul anilor...', mesaj postat pe 4 octombrie 2012 via mobile. A fost si este o surpriza neasteptata mentionarea mea si a blogului, de aceea am si eu un mesaj :  대단히 감사합니다!