Doina merge mai departe

Doina merge mai departe

Acest articol reprezintă tema pentru a 28-a probă a concursului SuperBlog 2013.

Proba 28. Doina, o vedetă la tine în poşetă!

Introducere: Ca şi curentele artistice, frumuseţea îşi schimbă regulile. De aceea, noi, care avem 120 de ani de tradiţie, ne-am zis Farmec. Poţi fi fermecătoare fiind tu însăţi, fără să intri în tiparele frumuseţii de azi sau de mâine.

Începută cu peste 120 de ani în urmă, activitatea FARMEC are astăzi o largă recunoaştere, atât în România, cât şi în lume, produsele companiei fiind exportate în ţări din Europa, Asia şi America de Nord. Astăzi, portofoliul companiei însumează câteva sute de produse, cele mai cunoscute game fiind GEROVITAL H3 prof. dr. Ana Aslan, GEROVITAL H3 EVOLUTION, GEROVITAL PLANT, ASLAVITAL, FARMEC, ASLAMED, DOINA, ATHOS şi OBSESIE. Originalitatea şi calitatea produselor FARMEC a fost recunoscută oficial în anul 2002, atunci când compania a obţinut Certificatul Internaţional de Calitate ISO 9001:2008.

La fel ca și celelalte produse din gamă, îndrăgite de generații de femei, mezina familiei a fost special concepută pentru a hidrata și a hrăni pielea feței și a corpului, redându-i proprietățile naturale: elasticitatea, suplețea și strălucirea.

Pentru păstrarea integrităţii funcţionale şi structurale a pielii, pentru neutralizarea acţiunii radicalice şi protejarea fibrelor de colagen şi elastină, sunt necesare creme care asigură pielii cantitatea optimă de apă şi substanţe emoliente, cu efecte tonifiante şi regenerante asupra pielii.

Enunțul probei: Povestiţi într-un articol, pe blogul vostru, o amintire legată de brandul Doina.

&&&

Motto: Beauty is not in the face; beauty is a light in the heart. (Kahlil Gibran)

Notă către juriu: Acest articol este structurat în mai multe părţi.

&&&

E evident că în memoria afectivă a fiecărei doamne sau domnişoare există cel puţin o amintire legată de produsele DOINA.

          Pentru că la ultima probă a concursului SuperBlog 2013 ni se cere să descriem o astfel de amintire, eu am ales să povestesc o scenă romantică petrecută în timpul liceului. Din când în când, conducerea liceului permitea organizarea de seri dansante în colaborare cu un liceu militar aflat în acelaşi judeţ. Cum din liceul nostru, participau numai fetele, diriginta clasei ne-a rugat pe mine şi pe o altă colegă să ‘reprezentăm’ clasa. După momente de refuz, am acceptat amândouă să participăm. A venit ziua X şi cu vreo 1-2 oră înainte de a începe evenimentul, a venit colega mea la mine acasă pentru a merge împreună. M-am îmbrăcat şi aranjat în grabă, şi când să ies pe uşă, mi-a dat seama că nu mă dădusem cu cremă pe faţă şi pe mâini; doar mă duceam într-un loc plin de fum de ţigară, dăunător tenului meu atât de catifelat şi hidratat. M-am întors în dormitor şi primul lucru pe care am pus mâna a fost Emulsia cu lăptişor de matcă DOINA de la Farmec pe care o foloseam din copilărie. M-am uns bine şi m-am îndreptat către mica petrecere. Am început să dansez, la început în grup, apoi învitată la dans – spre mirarea mea – de către un singur băiat. E de discutat faptul că unii bărbaţi (maturi sau în devenire) arată foarte sexy în uniformă ? (Am uitat să menţionez că toţi băieţii invitaţi purtau uniformă.) După vreo oră, începuse să mi se pară ciudat că acelaşi băiat mă invită la dans numai pe mine şi numai pe melodii lente interpretate de Celine Dion. Intrasem la bănuieli, nu alta ... aşa încât n-am mai putut răbda şi l-am întrebat direct dacă este o întâmplare sau nu ceea se întâmpla între noi. Cu cel mai dulce zâmbet, mi-a răspuns că mă remarcase de cum am intrat, iar - de când am dansat prima oară - i-a plăcut cum miroseam. Zâmbind şi eu, l-am aprobat şi am continuat să dansăm, timp în care în minte mea ‘procesam’ informaţia: oare la ce se referea, mai ales când mă gândeam că plecasem grăbită de-acasă şi uitasem să mă parfumez? Să fi fost aşa sau nu? În timpul unei pauze, o observ pe colega mea, Doina, că este în sfârşit este cerută la dans de cineva. Atunci mi-a venit răspunsul: pielea mea avea un miros subtil de căpşuni de la emulsia cu lăptişor de matcă folosită înainte să plec de acasă. 

          Ce m-aş fi făcut atunci, dar şi în alte situaţii, fără secreta mea prietenă parfumată DOINA?

Nu ştiam că: Demachiantul a fost lansat în piaţa românească în 1965, cu 4 ani înaintea unui alt brand românesc care a trecut testul istorie, Dacia, şi în acelaşi an în care s-a instalat la putere, în România, dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu.

&&&

Mai până ieri se spunea că, dacă ai o geantă de vedetă, asta te transformă automat într-o vedetă. Acum lucrurile s-au schimbat: nu poşeta e vedeta, ci conţinutul ei, respectiv noua cremă nutritivă vitaminizantă DOINA cu o formulă specială ce ajută pielea în lupta împotriva temperaturilor şi a radicalilor liberi.

De unde ştim asta? Din campania celui mai mare producător de cosmetice din România, Farmec, realizată în colaborare cu Krem (Răzvan Alexe), cunoscut după participarea la emisiunea ‘Românii au talent’ şi sora acestuia, Aida.

Clipul , o veritabilă pastilă de bună-dispoziţie instantanee, va fi promovat în mediul online şi va ‘cânta’ calităţile noii creme DOINA. (citat) 

          

          Pentru că am ajuns la subiectul de ‘vedete’, m-am gândit să construiesc o legătura între vedetele feminine autohtone, ziua naţională şi proiectul ‘Fabricat în România’. 

          Am vrut să aflu care din doamnele cunoscute de la noi folosesc produsele Doina. Notă: ceea ce urmează sunt preluări din diferite surse online. Pentru că toată lumea le cunoaşte, n-am mai ataşat fotografii cu ele.

DOINA – hrana pentru tenul frumos al femeilor

-         Adriela Morar (actriţă şi cântăreaţă): ‘Cel mai important pentru ten este demachierea în fiecare seară. Poate părea desuet, dar şi eu folosesc seară de seară lapte demachiant DOINA, o loţiune tonică şi apă termală! Abia după ce am curăţat bine tenul, aplic o cremă puternic hidratantă pentru ten şi una pentru ochi.’

-         Andrea Esca: Cât despre sumele investite în produsele de înfrumuseţare, vedeta PRO TV ne-a spus că ‘preţul nu face întotdeauna diferenţa şi ce este mai scump, nu este întotdeauna şi bun’. ‘Bunica mea a folosit toată viaţa loţiune Doina cu lăptişor de matcă şi la 85 de ani avea pielea întinsă. Nu este adevărat că un produs foarte scump este şi foarte bun şi, mai ales, nu este obligatoriu să-ţi facă ţie bine. Fiecare tip de piele e diferit şi reacţionează diferit la contactul cu anumite cosmetice. Şi cred că, până la urmă, mai sunt şi genele cele responsabile de frumuseţea pielii’, crede vedeta TV.

-         Andreea Mantea: Apelaţi la creme scumpe şi sofisticate sau mai degrabă la ceva natural şi simplu? ‘În trecut am apelat la creme foarte scumpe, dar mi se pare o alegere proastă. Am cheltuit foarte mulţi bani pe nişte produse care mi-au făcut mai mult rău decat bine. Acum folosesc lapte DOINA, cremă de gălbenele, tărâţe, mălai şi ulei de masline, sunt cele mai bune.’

-         Dana Săvuică: ‘Cel mai bun sfat de frumuseţe cred că a venit când eram adolescentă şi când mama m-a sfătuit să nu mă culc nedemachiată, să folosesc creme bune, laptele DOINA ca şi cremă, iar bunica m-a sfătuit să nu mă scol dimineaţa după soţ, să mă vadă nemachiată’, a spus fosta vedeta.

-         Laura Belecciu (unul din top-modelele de succes internaţionale ale României) Crezi că produsele cosmetice cu cât sunt mai scumpe şi mai de renume sunt mai bune? ‘Nu neapărat. Sunt unele produse ieftine care sunt foarte bune. Cred că toata lumea ştie de laptele DOINA, de exemplu. Eu îl folosesc. Produsele cosmetice trebuie să fie cât mai naturale. Calitatea nu constă în preţul produsului, ci în ce conţine, cum a fost preparat şi cum este păstrat. Şi mai ales e foarte important să foloseşti ceea ce se potriveşte tipului tău de piele.’

-         Mihaela Rădulescu: În ceea ce priveşte un produs românesc de care nu se poate lipsi, diva a dezvaluit că, indiferent ce creme din străinatate a încercat în decursul anilor, nu poate renunta la laptele DOINA, pe care-l foloseşte pentru mâini, picioare şi pe post de demachiant . ‘Face exact acelaşi lucru ca celelalte creme, doar că este mai ieftin’, a concluzionat ea.

-         Neti Sandu: Simpatica vedeta PRO este adepta simplităţii şi a naturaleţii. Neti preferă să se îngrijească singură, cu produse cât mai simple. Pentru demachiere, de exemplu, nu foloseşte decât Laptele DOINA şi nici nu doreşte sa încerce altceva. Nu are ritualuri de îngrijire şi nici nu-şi aplică măşti cosmetice sau creme performante. ‘Le cumpăr, le ţin până expiră, apoi le arunc.’

-         Nico: ‘Deocamdată fac masaj, folosesc măşti cu fructe. Niciodată nu-mi lipseşte uleiul de măsline. Ma demachiez cu ulei de măsline, am lapte DOINA şi acum în casă, am lapte de castraveţi şi mereu pun câteva picaturi de lămîie în demachiant. Sunt trucuri pe care le-am învăţat de la mama şi eu în general sunt adepta produselor cu care ne-am învăţat de atâţia ani de zile. Mai cumpăr şi produse scumpe, dar nu astea sunt bază!’, spune ea.

-         Oana Ioniţă (fostă bebeluşă a emisiunii ‘Cronica Cârcotaşilor’):  ... În rest, foloseşte creme hidratante pentru corp, cum ar fi laptele DOINA. ‘M-a ajutat să nu am vergeturi şi pielea mea să fie tot timpul moale şi plăcută la atingere.’

 &&&

Literele fermecate ale Doinei

Să nu uităm că ce îngrijim la 20 de ani se va vedea la 60!

DOINA – ajută la menţinerea bronzului (potenţator)

DOINA – calmează pielea după epilare

DOINA – calmează pielea după expunerea la soare

DOINA – demachiază

DOINA – hidratează faţa şi corpul

DOINA – hidratează pielea sensibilă a copiilor şi adulţilor

DOINA – oferă strălucire şi supleţe pielii (funcţie emolientă)

DOINA – regenerează (datorită vitaminei A)

DOINA – repară pielea uscată

DOINA – se poate folosi ca lapte pentru masaj

DOINA – se poate folosi ca mască nutritivă (combinată cu diferite fructe)

DOINA – vitaminizează

Dincolo de blogosfera

Dincolo de blogosferă

Acest articol reprezintă tema pentru a 27-a probă a concursului SuperBlog 2013.

Proba 27. Puterea parteneriatului în blogosferă

Introducere: Multe colaborări, deopotrivă în online şi în offline, se datorează parteneriatelor. Competiţia noastră a ajuns, iată, la cea de-a 7-a ediţie, şi datorită partenerilor care ne-au susţinut şi le mulţumim tuturor pentru implicare.
Fiindcă voi, participanţii de astăzi, aţi putea fi partenerii de mâine ai SuperBlog, vă propunem o temă despre puterea parteneriatului în blogosferă.

Enunțul probei:

Scrieţi pe blogul vostru, într-un articol, cum vedeţi voi un parteneriat în blogosferă: cum ar trebui să se desfăşoare pentru a fi reciproc avantajos, ce potenţial prezintă, de ce sunt (sau nu) oportune, utile, relevante parteneriatele cu şi pentru bloggeri şi ce semnificaţie au acestea atât pentru voi, ca bloggeri, cât şi pentru colaboratorii voştri, actuali sau potenţiali, precum: alţi bloggeri, instituţii din mass-media, companii etc.

&&&

Motto: If your business is not on the internet, then your business will be out of business. (Bill Gates)        

         

          Am citit undeva că întotdeauna rămâi novice în ceea ce priveşte blogging-ul. Dau dreptate acestei afirmaţii, căci în fiecare zi de când am decis să-mi creez propriul blog învăţ câte ceva despre acest domeniu fascinant, şi câteodată greu de înţeles.

           

          Una din ideile de la care am pornit pe acest drum este aceea de a aplica în plan virtual principiile vieţii reale (net etiquette, planuri de marketing etc.). Ca şi în viaţa reală, atunci când încep o activitate nouă, cercetez foarte mult pentru a descoperi dacă-mi place sau nu, dacă merită sau nu, dacă mi se potriveşte sau nu. Răspunsurile fiind afirmative, am devenit o mică blogger-iţă acum 1 an şi jumătate. Dacă la început, am citit despre prejudecăţi şi mituri, acum sunt mai sigură pe mine în privinţa cunoştinţelor avute. Tot ce se regăseşte pe blogul meu este propria mea creaţie - aflată pe drumul perfecţiunii. Am petrecut şi încă petrec foarte multe ore pe YouTube vizonând videoclipuri realizate de bloggeri străini din domeniu, citesc bloguri celebre şi mai puţin cunoscute, am citit cărţi ... Am devenit cu 1% mai preocupată de aspectul tehnic (web design) decât de conţinutul efectiv al blogului. Nişa aleasă este foarte vastă, aşa încât ideile avute sunt pe măsură.       

Mă bucur nespus că am participat şi am devenit finalistă la SuperBlog 2013. Prima mea ‘întâlnire’ cu această competiţie s-a întâmplat datorită uneia din temele blogului meu: lumea coreeană. Căutând noi informaţii despre acest subiect pe site-ul TVR am dat de un anunţ în care se spunea că au început înscrierile la un concurs între bloguri/ bloggeri. Mai apoi am aflat de ce era prezent acel articol: pentru faptul că este unul din partenerii media ai acestuia. Pentru mine, o fată de nicăieri, cu un blog de nicăieri, ocuparea locului 27 (pentru 24 de probe) reprezintă una din satisfacţiile mele profesionale. Prima mea bucurie ‘online’ este mulţumirea făcută pe pagina sa de Facebook de celebrul violonist Alexandru Tomescu.

Despre cum percep la final această experienţă voi scrie un articol separat. Acum vreau să scriu cum ‘văd’ eu blogger-ii, blogging-ul, blogosfera şi legătura dintre aceşti termeni.

&&&

Una din cele mai cuprinzătoare definiţii ale fenomenului a fost dată de Adrian Ciubotaru, unul din cei mai cunoscuţi bloggeri români, care spunea că:

- a fi blogger este o meserie totală

- blogger-ul trebuie să fie: scriitor, cititor, documentarist, antreprenor, entertainer, om de comunicare, om de vânzări, bun negociator, popular, manager, consultant, leadership, copywritter

- să fii blogger bun trebuie: să scrii bine, să fii activ (reactiv), să fii prezent în social media, să faci networking, să iniţiezi evenimente, să dezvolţi proiecte online, să ajuţi comunitatea, să oferi consultanţă, să găseşti/ să inventezi o nişă, să construieşti un brand personal, să ai abilităţi de public speaking

- mizele blogging-ului sunt: profesionalismul, generarea de poveşti, valoarea socială, accesarea unor experienţe noi, dezvoltarea personală, a lăsa ceva în urma ta, afi lider de opinie, a face bani (big money - few time)

- blogger-ii pot deveni: celebrităţi media, lideri de opinie (dincolo de blogosferă), viitori activişti, politicieni, consultanţi, antreprenori

          Am ţinut să public această concepţie deoarece m-a făcut să înţeleg ce înseamnă cu adevărat a fi blogger. 

Cum spuneam, dacă aplicăm principiile din viaţa offline în cea online, notorietatea şi puterea funcţionează la fel. Nu toţi oamenii care au notorietate sunt şi influienţi şi nici toţi oamenii influienţi au notorietate. Influienţa, una din sursele puterii, este capacitatea de a modifica opinii, atitudini, comportamente, prin intermediul comunicării.

O altă idee la care ţin este aceea de a ştii de unde pleci şi către ceea ce vrei să te întrepţi în viitor, respectiv ţelul pe care îl are continuu în minte un blogger.  Da, ceea ce îmi doresc eu este să devin care să devină ‘o putere’ printre site-urile din nişa aleasă, să fie perceput ca un loc unde pot fi găsite informaţii complete şi corecte, despre ‘teoria’ cinematografiei, şi mai puţin despre ‘practică’ (în sensul de comentarii, recenzii, bârfe despre subiectul în cauză). Să fie perceput ca un blog informativ, şi nu unul în care oricine discută despre orice.

            Vrând-nevrând, prin participarea mea la această competiţie, am intrat şi mai adânc în BLOGOSFERĂ (= mediul în care bloggerii îşi desfăşoară activitatea, vin cu idei, conlucrează şi influenţează aspecte ale societăţii). Indirect, colateral, am intrat într-un parteneriat cu SuperBlog. Asta nu este un lucru rău, nu-i aşa? Doar că a te decide să intrii într-un parteneriat online nu este un ‘gest’ pe care să-l faci orbeşte. 

          În videoclipul următor se explică diferenţa dintre web designer, web developer şi web partner.

                   

          Personal, consider că n-am ajuns la momentul să formez parteneriate de niciun fel. Ca-n viaţă, trebuie să dedici o parte din timp partenerului şi relaţiei respective. Trebuie să analizezi foarte bine avantajele şi dezavantajele uniunii, atât pentru tine, cât şi pentru vizitatorii/ clienţii tăi. Am evitat să mă implic în schimbul de link-uri şi banere, nu este un lucru sigur şi securizat (link-uri spam) – am înţeles că motoarele de căutare nu apreciază asta; m-am înscris în vreo 15 directoare româneşti şi străine (pentru că este metoda cea mai eficientă, rapidă şi ieftină de a creşte Page Rank-ul blogului şi de a obţine o poziţie mai bună în motoarele de căutare).

          Ceea ce vreau să se înţeleagă este faptul că nu ştiu prea multe despre parteneriatele online din simplul motiv că n-am găsit oportun pentru blogul meu crearea vreunui parteneriat. Asta nu înseamnă că nu mi-aş dori în viitor.

         
          Acelaşi motiv stă la baza neimplicării pe site-urile de social media, crearea de link-building sau social bookmarking. E evident că nu trebuie să fii Bill Gates ca să gândeşti că dacă ‘n-ai afacerea şi în plan online, nu exişti’, însă nu trebuie să îţi deschizi conturi pe acele site-uri doar din ambiţie.

Studiu de caz: parteneriatele create în cadrul competitiei SuperBlog 2013

 

Notă: nu este o critică, ci doar simple observaţii şi sugestii

Din curiozitate am avut să aflu poziţiile blogurilor partenere în clasamentul Zelist.ro (la 28.11.2013) pentru a vedea dacă există vreo legătură între: a fi participant la SuperBlog, poziţia în Zelist şi poziţionarea pe Google.

Blogger-ul partener 2013 cu cea mai bună clasare este Robintel.eu – locul 238, apoi Spanac.eu – locul 242, Irealia.eu – locul 304, Mnealui.eu – locul 382, ArenaIt.net – locul 485, Irina.Bartolomeu.ro – locul 945. Se remarcat locul 17 ocupat de Super-blog.eu şi locul 542 – Zeilist.ro/blog.

Blogul meu, supermarketuldefilme.blogspot.ro, se clasează în prezent pe locul 41836, situaţie apărută şi din faptul că în această perioadă m-am ocupat exclusiv doar de această competiţie.

Cum spuneam, fiecare are viziunea sa privind propriul blog. Nu mă indispune prea mult faptul că ocup acest loc, atâta timp cât şi ocupantul locul 238 prezintă ca şi mine (aproape) acelaşi număr de rezultate pe Google.  

Dintr-o mică analiză au rezultat următoarele: pentru o clasare cât mai sus trebuie să creezi propriul domeniu (nu blogger sau wordpress), să-ţi faci o promovare foarte intensă, rezultatul să fie cât apariţia cât mai multor comentarii şi backlink-uri; clasarea de aici are / n-are prea multă legătură cu numărul de rezultate afişate de Google (de ex.).

Haotik.ro descrie (din punctul lui vedere) cum stă treaba ‘Eu cred că în ZeList este vorba despre influenţa pe care o ai în mediul înconjurător (înţelegând prin mediu înconjurător, blogosfera şi social media). Dacă faci lucruri faine, şi ai o oarecare influenţă oricât de mică în această blogosferă, atunci şi poziţia ta în Zelist creşte în urma articolelor şi a faptelor care le faci. ZeList e despre cum influenţezi pozitiv şi constructiv blogosfera. Că e vorba de o campanie socială, că e vorba de o leapşă făcută cu cap, că e vorba de un super articol genial care e preluat şi linkuit de alţii.’

    Am vizitat site-urile partenerilor şi blogurilor partenere şi sunt câteva aspecte pe care nu le-am înţeles. Aş dori să mi se explice aceste lucru, căci poate în viitor aş putea deveni şi eu blog partener. Eu n-am înţeles:

- criteriile pentru care se acordă titulatura de blog partener sau cum se alege un partener media (după numărul de vizitatori ?)

- ce au de făcut ei în timpul parteneriatului

Mă gândesc că unul dintre motivele pentru care SuperBlog a creat parteneriate a fost promovarea imediată şi corectă a competiţiei, pentru creşterea numărului de participanţi. Dacă e aşa, simt că nu prea şi-au făcut treaba:

unele site-uri/ bloguri au şi nu prea au banere cu SuperBlog

anunţul despre începutul înscrierilor – e şi nu prea este scris corect, din punctul de vedere al detaliilor tehnice despre concurs

Pentru remedierea acestor probleme propun crearea unui banner special pentru partenerii (întru promovare) care să devină link către pagina de înscrieri, iar ‘anunţul’ să fie unul standard pentru toţi, care să fie postat pe aceste site-uri în prima zi a înscrierilor.

Mai departe de perioada înscrierilor, nu prea am simţit efectele acestor parteneriate.

Notă pentru juriu: La proba a 21-a i-am scris sponsorului că pentru mine a fost cea mai stresantă probă. Aceasta, a 27-a, este a doua care m-a pus în dificultate. Poate că am scris mult despre blogul meu, dar am făcut-o pentru a arăta că este vorba despre o muncă solitară, pentru că aşa-mi place şi pentru că nu mă simt pregătită să mă arunc în ‘oceanul blogosferic’. Pentru alţii, dincolo de blogosferă e viaţa reală, întâlniri cu alţi bloggeri şi parteneri, cunoştinţe şi prieteni care se ocupă cu blogger-itul. Nu este şi cazul meu (în prezent). Într-un interviu la Radio Lynx blogger-ul Spanac spunea că n-ar trebui să gândim despre o persoană că se comportă în viaţa reală precum o face pe blog. Nu prea sunt de acord cu el, de parcă blogul este o ‘mască’ socială. Dacă cineva foloseşte un limbaj ‘colorat’, plin de greşeli de ortografie, păreri controversate pe blog, asta înseamnă că este diferit în realitate?
Pentru mine, trebuie să fii tu însuţi oriunde, atât în offline, cât şi online.