marți, 16 decembrie 2014

Citate din REGINA INIMILOR – 2



Citate din REGINA INIMILOR – 1

Episodul 11   5 decembrie 2014
Episodul 12  6 decembrie 2014
Episodul 13   7 decembrie 2014
Episodul 14   8 decembrie 2014
Episodul 15  9 decembrie 2014
Episodul 16 – 10 decembrie 2014
Episodul 17 – 11 decembrie 2014
Episodul 18 – 12 decembrie 2014
Episodul 19 – 13 decembrie 2014
Episodul 20 – 14 decembrie 2014


Episodul 12 – 6 decembrie 2014

-         din episodul trecut

Javier către Victor: Am venit, dle De Rosas. Cu toate că sunt puţin uimit de loc, dar ...
Victor: Da, nu-i aşa? Era în drumul meu. Azi am fost la soţia mea.
Javier: De asta v-am lăsat maşina acasă la ea. M-a concediat azi.
Victor: Da, ştiu. Şi ştiu care a fost motivul. {îi arată o curea bărbătească} 
Javier: Mă scuzaţi, nu înţeleg. Mi se pare foarte ciudat.
Victor: Da, e foarte ciudat, chiar suspect, aş zice. Soţia mea vă concediază, fuge de acasă şi în aceeaşi zi mă scoate, practic, din viaţa ei.
Javier: Da, dar ce legătură are asta cu mine sau cu această curea? {cinturón}
Victor: De fapt, are legătură cu proprietarul acestei curele. Bănuiala mea este că soţia mea îmi este infidelă şi vreau să-mi spuneţi dv. cu cine.
Javier: Mă scuzaţi, dar asta pare să fie o ameninţare mafiotă.
Victor: De ce nu o luaţi ca pe o rugăminte a unui om disperat care ştie că nevasta îl înşeală cu cineva şi care doreşte să ştie cu cine anume.

-         continuarea scenei:                                                           

Javier: Puteţi să mă ameninţaţi, şi chiar să mă ucideţi, dar nu veţi auzi din gura mea ceva ce nu ştiu, domnule. Eu am ştiu mereu cine sunteţi dv. Dacă aş şti ceva, v-aş spune, dar nu ştiu nimic. E în avantajul meu să mă am bine cu dv., pentru că dv. mă plătiţi.
Victor: Cât pe ce să mă convingi, Bolivar. Dar eu sunt genul care are nevoie de dovezi. De ce nu probezi cureaua asta, Bolivar? {e cam mare pentru el}
Javier: Acum vă rog să o încercaţi şi dv. {i se potriveşte perfect}Vedeţi? Asta vă transformă în amantul propriei soţii? Nu-i aşa că nu?
Victor: Un punct pentru tine, Bolivar. Dar asta nu-mi scaote din cap ideea că şoţia mea are un amant şi o să aflu chiar eu personal cine este. Vino! O să-ţi dau aceşti bani ca recompensă pentru tot ce ai făcut. Nu oricine ar fi dispus să facă ce ai făcut dumneata. Dar dacă afli ceva sau şţi aminteşti ceva, spune-mi. Ca şef, pot să fiu foarte generos, dar ca duşman ...
Javier: Nu vreau nici să aflu.
Victor: Nu, nu ai vrea.

-         continuarea scenei:

Victor către Isidro: Angajează un detectiv particular. Vreau să aflu totul despre amantul soţiei mele. Ştii ce trebuie să faci cu el.

Greta către Lazaro: Deschide acea valiză! {maletín}
Lazaro: Ce e asta?
Greta: Atât poţi să câştigi dacă mă ajuţi să mori. Accepţi?
Lazaro: Da, accept.

-         continuarea scenei:

Greta: O să mă doară?
Lazaro: Nu o să simţi nimic. O să te afunzi într-un somn foarte adânc. Cred că uneori e mai bine să te dai bătut, să laşi braţele jos, să te laşi purtat de disperare. Uneori e mai bine să fii laş, să scapi de toate, nu? Cel mai bine e să mori fără să stai pe gânduri, fără cale de întoarcere. Să mori, şi gata. Să îl saluţi pe Domnul nostru. .. E bine aşa?  
Greta: Mai stai puţin ... putem să aşteptăm până diseară.
Lazaro: Nu, eu nu pot să aştept. Am nevoie de bani. Soţia mea are nevoie de tratament, fiul meu are nevoie de o viaţă, de o educaţie mai bune. Toată viaţa m-am chinuit şi m-am sacrificat. Am obosit, vreau un viitor mai bun.
Greta: Nu mă ucide, nu mă ucide!
Lazaro: Nu te ucid, te ajut să mori, să fie clar.

-         continuarea scenei:

Lazaro către Susana, mama Gretei: Mă scuzaţi, asta vă aparţine, doamnă {valiza}.
Susana: Nu, este a fiicei mele. 
Lazaro: Voia s-o ajut să moară. I-am pus un sedativ în perfuzie. Eu am refuzat! Dar aveţi mai multă grijă cu ea! Cine ştie, poate că altă persoană va accepta.

-         continuarea scenei:

Susana către Estefania {în salonul Gretei}: Mă simt foarte vinovată. Eu i-am adus banii.
Estefania:  Nimeni nu-şi putea imagina aşa ceva.
Susana: Dar eu sunt mama ei. Mi-aş fi putut da seama. Sunt mama ei.

-         intră Victor: Ce a pâţit Greta?
Susana: Din fericire, nimic.Tocmai am aflat că i-a cerut unui asistent s-o ajute să moară. Mi-a cerut banii şi i-am adus, dar nicio clipă nu mi-am imaginat că pentru asta erau.
Victor: Tu eşti proastă {imbécil} ca noaptea, nu? Văd că te tot depăşeşti pe zi ce trece. ... Dacă Greta păţeşte ceva, tu o să fii singura vinovată {responsable}.

-         continuarea scenei – Se trezeşte Greta:
Greta: Cum? Nu am murit?
Victor: Nu. Eşti în viaţă, alături de noi. {adică el şi Susana}
Greta: Mă gândeam eu că nu puteţi fi în paradis cu mine. Sunt tot în infern.
Susana: Eşti cu mama ta. Draga mea, ştim ce intenţii ai avut. Un asistent ne-a spus tot. Te-a făcut să crezi că te va juta şi, slavă Domnului ...
Greta: Nu Îl amesteca pe Dumnezeu în asta! Acel asistent e un prost.
Susana: E un băiat bun.
Greta: Băiat bun?
Victor: De ce ai vrut să-ţi faci asta, să te sinucizi?
Greta: Spune-mi că tu nu te-ai gândit la asta, Victor de Rosas. Dacă ai sta ţintuit într-un pat, te-ai fi gândit la asta.
Susana: Draga mea, trebuie să trăieşti ...
Greta: De ce? Ca să stau în pat ca o legumă? Asta e iubirea de mamă? Îl urăsc pe asistentul ăla blestemat care nu m-a ajutat să mor.

Reina către Connie: Nu mă alunga! Nu o să plec de aici până nu-mi explici ce s-a întâmplat între noi. Connie, ce s-a întâmplat? Trebuie să ştiu. Ai fost cea mai bună prietenă a mea, eram ca două surori. De ce mă dispreţuieşti şi nu mai vrei să auzi de mine? Îmi amintesc absolut tot, ştiu ce mult ţineam una la alta, îmi amintesc cum râdeai şi ce mutre făceai. Îmi amintesc gropiţa din obraz pe care o făceai, plimbările noastre, discuţiile noastre ...  Îmi amintesc că îmi erai mereu alături, iar eu eram mereu cu tine. Te rog, te implor să-mi explici ce s-a întâmplat.
Connie: O să-ţi povestesc, dar eşti sigură că vrei să auzi toate astea?

-         continuarea scenei:

Connie: Pentru mine, ai murit în ziua în acre ai ales banii, nu iubirea. Ai murit când ai dat fuga după un milionar care să te lase însărcinată şi să te facă să uiţi trecutul din care făceam parte şi eu. Ai murit în ziua în care nu te-a mai interesat prietenia noastră, în ziua în care m-ai îngropat odată cu trecutul tău.
Reina: Connie, e imposibil să ...
Connie: A fost posibil, Reina! Bunica mea era pe moarte, dar nu ţi-a păsat, deşi te iubea mult. Nu mi-ai răspuns la mesaje, ţi-ai schimbat numărul. Am făcut tot ce am putut ca să mă apropii de tine. Şi ştii de ce? Pentru că refuzam să cred că te-ai schimbat atâta, pentru că te iubeam ca pe o soră. Cred că ai primit toate răspunsurile, aşa că te rog să pleci.
Reina: Nu ştiu ce să-ţi spun, m-ai lăsat fără cuvinte.
Connie: Te înţeleg foarte bine. Aşa m-am simţit şi eu în ziua în care te-am lăsat în pragul căsătoriei cu bărbatul vieţii tale şi, la întoarcere, te-am găsit însărcinată cu altul.
Reina: Trebuia să mă mărit cu bărbatul vieţii mele? Cine era?
Connie: Un biet angajat la hotel {valet parking}, care te iubea nebuneşte.
Reina: Un angajat la hotel? Cum îl chema?
Connie: Nu ştiu ... Nicolas Nuñez, parcă.

-         Reina caută pe internet informaţii despre Nicolas Nuñez.

Angajat al hotelului împuşcat în parcarea unui cazinou din Las Vegas. Reglare de conturi, război între bande? Se iscă mari întrebări în privinţa lui Nicolas Nuñez, angajat al cazinoului. Se spune că tot ce se naşte în Las Vegas moare în Las Vegas. Trei împuşcături, multe întrebări şi prea puţine răspunsuri. Nimeni nu ştie mai multe despre acea tentativă de asasinat. Un om obişnuit, o viaţă obişnuită, o noapte plină de datorii ...

-         I s-a alăturat Javier.

Javier către Reina: M-a sunat soţul dv. Nu a crezut nimic din ce aţi spus. E convins că eraţi cu tipul cu curea, care vă e amant. Am încercat să-l conving de contrariul. M-am îmbrăcat în caz că mă urmăresc, dar mi-am dat seama că nu. Nu vă faceţi griji! Nu aveţi de ce să fiţi aşa de agitată.
Reina: Nu din cauza asta sunt agitată, ci pentru că am înţeles de ce vor să mă ucidă. Din cauza lui Nicolas Nuñez.
Javier: Cine e Nicolas Nuñez?
Reina: Iubirea vieţii mele. Spune aici că e traficant de droguri. 


Despre această coroană: I-a aparţinut lui Isabel de Polonia, împărăteasa Ungariei {Isabella Jagiello Zapolya, decedată la Alba Iulia}, şi a fost furată de la un muzeu, acum 20 de ani, de către o bandă de hoţi – Banda Şoimului Negru {Banda de Halcón Negro}{şeful ei fiind Victor de Rosas}.
Estefania către Lopez (ajutorul său) ... : Când am moştenit toate afacerile lui Artemio, am încercat să iau legătura cu Şoimul. Îmi doream cu disperare această coroana, dar nu ştiu ... Nu înţeleg cum a ajuns în posesia lui Victor sau dacă e la el cu adevărat. Dar dacă Victor de Rosas voia să mă tenteze, a reuşit. Dacă voia s-o cunoască pe Regina Diamantelor, o va cunoaşte.

Carmen către fiica sa, Delfina: de ce te-am crescut eu? Ca să fii stăpâna conacului sau amanta sărăntoacă?
Delfina: Crede-mă că tot încerc din prima zi!

Victor către Reina: Nu ştiam că ai o soră.
Reina: De fapt, suntem surori vitrege, acelaşi tată, dar mame diferite şi locuim împreună. O să profit de generozitatea dv., dar Delfina vrea să muncească, iar mie mi-e cam greu să suport singură cheltuielile casei. Aş vreau să ştiu dacă o puteţi ajuta ... numai dacă se poate ...
Victor: Ştie să coasă ca tine? Limbi străine, cifre, contabilitate?  
Delfina: Fac o cafea foarte bună.
Reina: Îi iese foarte gustoasă.

-         continuarea scenei - în prezent:

Carmen: Când te gândeşti că proasta aia de Reina, cu faţa de mironosiţă şi cu ochelarii ăia, ţi l-a suflat ... Cenuşăreasă nenorocită!

Delfina către Victor: M-am gândit toată ziua la tine. Mi-am amintit de prima noastră întâlnire. Îţi mai aminteşti?
Victor: Nu.
Delfina: Eu da.
Victor: Şi aşa va fi mereu. Pentru că dacă te gândeşti să spui ceva, mori. E clar, da?
Delfina: Ce are Reina Ortiz şi eu nu am?

Reina către agentul Rocky: Nu ştii câte lucruri îngrozitoare mi-a spus Connie. E atât de rănită. Nu pot să cred că am devenit o asemenea femeie. Apoi mi-a vorbit despre acel bărbat, despre iubirea vieţii mele, Nicolas Nuñez. Mi-a zis că urma să mă mărit cu el, dar nu am putut afla mai multe de la ea, pentru că m-a dat afară şi, evident ... M-am dus să caut mai multe pe internet. Connie mi-a spus că a fost marea mea iubire şi că eu l-am părăsit, pentru un milionar. Am bănuit mereu, am simţit că Victor nu era prima mea iubire. Când am citit că Nicolas era traficant de droguri, totul a căpătat sens. Mă caută din cauza lui, din cauza a ce a făcut el. Sau el vrea să mă găsească. Mă înţelegi? De-asta te-am sunat numaidecât, ca să mă ajuţi să-l găsesc. Voi trebuie să faceţi asta. Trebuie să-l găsiţi. Voi aveţi mijloacele necesare. Eu nu ştiam de unde să încep. Sunt sigură că el ştie ceva.
Rocky: E imposibil. Nicolas Nuñez e mort. A murit în închisoare, acum câţiva ani. Singura mea speranţă era să-l găsesc.

-         în acţiunea paralelă:
Javier către Smith: Ce bine că începe să se simtă ca mine, fără speranţe, fără iluzii, fără scăpare ...  
 
Javier a reintrat în camera cu păpuşi a Estefaniei pentru a o înapoia pe aceea cu ochii de ‘diamante’

Andres: Nu ştiam că Estefania Perez Hidalgo mai are o latură puerilă, inocentă. Mă emoţionezi ...
Estefania: Nu mă atinge!
Andres: De ce nu? ... Din cauza prostului ăluia care a dormit aici? {Javier}
Estefania: Nu vorbi aşa de el! În iubesc.
Andres: Acum câteva clipe, mă emoţionai, acum mă faci să râd, Estefania.
Estefania: Dă-mi drumul. Îl iubesc. Ştii ce? Îl iubesc cu nebunie, cu pasiune, îl iubesc din tot sufletul! Acum pleacă şi lasă-mă în pace!
-         În momentul în care Andres încearcă să abuzeze de Estefania, intră în
cameră Javier şi o salvează.

-         continuarea scenei:
Estefania către Javier: Ei bine, acum îmi cunoşti locul secret.
Javier: E un loc cam ciudat.
Estefania: Eu aş spune că e special. În toţi aceşti ani, le-am colecţionat pentru fiica mea. De fiecare dată importantă, de câte ori amintirea ei îmi frângea inima, cumpăram o păpuşă. Unele noi, altele vechi, altele din porţelan. Aşa, o mai ţineam puţin alături de mine. Mă bucur că eşti aici. Rămâi cu mine? În seara asta trebuie să ies. {compromiso = angajament}
Javier: Nu, în seara asta vreau să simt gustul răzbunării.

Invitaţie la reşedinţa Thompson: Accept tranzacţia, vreau coroana aceea, o să aştept la petrecere, îmbrăcată în roşu, purtând un diamant roşu. Regina diamantelor

Reina către Asuncion: De ce mi-ai spus că nu trebuie să mă întorc în casa lui Victor de Rosas?
Asuncion: Pentru că dv. aţi fost cea mai nefericită femeie pe care am cunoscut-o.

Delfina către Victor: Eu voiam să te ajut să scapi de stres, să te răsfăţ. Să te ajut să scapi de tristeţe. Eşti rău {malo} cu mine.
Victor: Rău? Foarte rău? ... Îmi place ... Dar nu se poate în seara asta, aşa că du-te în camera ta şi visează-mă!

Isidro către detectivul particular nou angajat {la telefon}: Dl Victor de Rosas vrea s-o supravegheaţi permanent pe Reina. Neîncetat. Vrea să ştie totul despre ea. Trebuie să-l anunţaţi dacă face vreun pas greşit. Dacă dă ordin, trebuie să acţionaţi. Înţelegeţi ce înseamnă asta? 

Susana către Cristian Palacios: Simt că trăiesc un coşmar. Ce i s-a întâmplat Gretei este ca o pedeapsă divină. Merit tot ce mi s-a întâmplat, toate suferinţele astea ...
Cristian: Te rog, nu-mi place să vorbeşti aşa. Susana, eşti o femeie sensibilă, cinstită.  O femeie ...
Susana: ... răzbunătoare, ranchinoasă. O femeie în stare de orice, chair şi de a angaja un asasin plătit. {Juanjo este martor ‘ascuns’ la discuţie.} Bine faci că mă priveşti cu groază. Sigur îţi par o femeie de temut. Şi ştii de ce? Pentru că tot ce spun este adevărat şi de acce merit tot ce e mai rău.
Cristian: Nu poate fi adevărat ce spui. Eu te cunosc, Susana.
Susana: Nu, greşeşti, cunoşti doar o mică parte din mine, cea pe care ţi-o arăt, latura care nu e ascunsă şi obscură. Nici eu nu-mi cunoşteam această latură până când, într-o bună zi, a ieşit la iveală ca un monstru. A izbucnit cu o furie letală. Nu-ţi imaginezi cum e să descoperi că ai un monstru interior, o ură profundă, care te face să doreşti moartea cuiva. Să-ţi doreşti ca un om să dispară de pe faţa pământului ... Am fost în stare să angajez un ucigaş plătit.
Cristian: Pe cine vrei să ucizi, Susana? Pe Victor?
Susana: Pe Reina.

-         continuarea scenei în episodul următor
Susana: Te rog din suflet să uiţi tot, Cristian.
Cristian: N-o să fie uşor.
Susana: Viaţa nu e uşoară.
Cristian: Ce îmi spui mă pune pe gânduri, Susana. Pe Reina a încercat cineva s-o omoare de vreo două ori deja.
Susana: Dar n-am fost eu.

Episodul 13 – 7 decembrie 2014

-         continuare din episodul trecut

Javier intră peste Reina aflată la duş: Ai lăsat uşa întredeschisă. Când am auzit duşul, n-am putut să rezist tentaţiei. Dacă vrei, plec, cu toate că mor de dorinţă să rămân ... De fapt, îmi doresc ca tu să-ţi doreşti să rămân.
Reina: Îmi e frică. Nu ştiu ... nu-mi amintesc ce se face, ce trebuie să fac ... 
Javier: Te învăţ eu.
....
Javier: Cum te simţi?
Reina: Sunt în al nouălea cer. {las nubes} Mă simt femeie. Nu ştiu cum a fost prima oară pentru mine, dar acum a fost minunat.  
Javier: Şi pentru mine.
Reina: Presupun că, pentru tine, a fost diferit? 
Javier: Da, a fost diferit, unic, deosebit ... Ştii de ce? ... Pentru a fost cu tine.

Lazaro către Greta: E evident că n-am de ce să mă amestec. E evident că sunt doar un infirmier şi că n-am niciun drept. Dar ştii ce am? Bun-simţ, discernământ ... Nu te înţeleg. Voiai să mori, iar acum vrei să te măriţi? .... Iar acum eşti supărată pentru că nu te-am omorât?

Estefania către Victor: Ce cauţi?
Victor: Un ac în carul cu fân. {una aguja en un pajar}
Estefania: ... Tu şi obiceiul acest obicei al tău de a bea numai mescal. Nu mi-ai povestit niciodată de ce.
Victor: Sincer, nu te-ar interesa povestea.
Estefania: În schimb, m-ar interesa în momentul acesta să fii alături de Greta. Nu crezi că ar trebui să fii la spital, lângă fiica noastră, în loc să fii aici, la petrecerea asta.
Victor: Asta şţi spun şi eu ţie.
Estefania: Greta nu ştie că sunt mama ei. N-aş avea cum să-i explic de ce vreau să stau tot timpul la spital. Nu vreau să provoc probleme. În plus, acesta era un angajament pe care nici nu voiam, nici nu puteam să-l evit. Victor, nu e frumos ca, avându-mă pe mine în faţă, să lă admiri pe toate femeile ... Ce se întâmplă? Pe cine cauţi?

Javier către agenta Smith despre împuşcături: Eram împreună la duş. Nimic nu anunţa ce urma să se întâmple, Smith . n-am auzit zgomote, n-am văzut nimic special ... Din senin, un glonţ a lovit-o pe ea. A urmat un al doilea, cel care m-a rănit pe mine, apoi, ultimul ... N-am văzut cine a fost, n-am putut s-o salvez. N-o să mă iert pentru asta.
Smith: ... Glonţul n-a atins niciun organ vital şi totul e bine. Nu sunt leziuni grave. N-o să moară din asta. ... Îi dau un sedativ ca să nu se trezească imediat după anestezie.
Javier: .... Şi de unde ştim ce anume îi dau? ... Nu am încredere în nimeni. ... Voi sunteţi, nu? Voi vreţi s-o omorâţi!

Victor: Sunt încântat că o femeie frumoasă îmi ştie numele. Dv. sunteţi ... ?
EA (o femeie angajată): ... Cineva care îşi doreşte un lucru cu tot sufletul. Cineva care doreşte coroana dv. ...
Victor: Tu eşti Regina Diamantelor. ... E cam ciudat să văd o femeie ca tine singură.
EA: O femeie ca mine nu e niciodată singură. Oamenii mei sunt în casă.
Victor: Mai întâi, vreau să văd diamantul. ... Roşu, roşu precum sângele oamenilor care au murit pentru el şi care vor mai muri pentru el. Acest diamantul va fi mereu pătat de sânge.   
EA: Dintotdeauna am visat la această coroană. ... Am încheiat înţelegerea.
Victor: Aşteaptă ... N-o să pleci aşa, fără să-ţi iei rămas bun. Mie îmi place să închei acordurile în felul meu. Pe Victor de Rosas nu-l păcăleşte nimeni. Tu nu eşti adevărata Regină a Diamantelor. Iar acest sărut ... a fost sărutul morţii. 

Delfina către Susana: Singura femeie a lui Victor sunt eu. Reina nu mai există.

Estefania către Victor: Ce mormânt frumos ai, Victor de Rosas ... cel pe care îl meriţi. Numai o zeiţă sau regină poate fi ferită de blestemul diamantului roşu. 

Reina către Javier: Au vrut să ne omoare. ... Eu, Regina inimilor, trădătoarea care merită să moară. Când trădarea te înlânţuie înseamnă că trădătorul a mers în pas cu tine. ... Mă întreb de ce nu le e milă de mine. Probabil că n-o merit. Să ai milă de vinovat înseamnă să-l trădezi pe nevinovat. 
Javier: Dar vinovată pentru ce?
Reina: Nu ştiu. Poate pentru că l-am trădat pe Nicolas Nuñez. El a murit în închisoare. Eu m-am măritat cu Victor, am făcut o fată cu el ... De ce? De ce am făcut asta? urma să mă mărit cu Nicolas, ne iubeam. Ce s-a întâmplat cu toată iubirea aceea? Ce s-a întâmplat? Ştiam că e traficant de droguri. Dacă ştiam ... când am aflat? Înainte? După? De ce l-am părăsit? Ce s-a întâmplat?
Javier: Poate că nu-l iubeai atât de mult.
Reina: Ai dreptate. Precis nu-l iubeam atât de mult ... Dacă l-aş fi iubit, n-aş putea să te iubesc pe tine aşa cum te iubesc. ... Îmi e frică. Mă tem pentru fiica mea ... mă tem pentru tine. Trebuie să-mi promiţi că n-o să păţeşti nimic. Nu mi-aş ierta-o niciodată. Ieri am fost cea mai fericită femeie din lume. Niciodată nu m-am simţit aşa. M-am simţit de parcă te-aş fi ştiut de o viaţă, ca şi cum ai fi singurul bărbat din viaţa mea, ca şi cum n-ar fi existat altul înainte. Ştii asta? Nici Nicolas, nici Victor ... doar tu. Ai fost rănit din cauza mea şi vreau să fie ultima oară. Asta nu se mai poate întâmpla. Nu se mai poate. Încă nu e prea târziu să te îndepărtezi de mine. Fă-o.
Javier: Nu vreau. Şi nu pot, e prea târziu. Există lucruri pe care nu le alegem, Reina, lucruri care se întâmplă, pur şi simplu. Iar tu asta reprezinţi. Şi poate că şi eu reprezint asta pentru tine. Ceea ce n-am ales, ceea ce ni s-a întâmplat,  ceea ce nu putem să stăpânim. Te iubesc.

agenta Smith către Javier: Bună treabă, Bolivar. Dar ai greşit.
Javier: Ştiu.
agenta Smith: Nu mă rerer la răni, ci la faptul că mi-ai spus că Reina te voia în patul ei. Se pare că te voia în duş, nu?
Javier: Nu-mi arde de ironiile dv. Mă simt cu adevărat rău. Dacă continuăm strategia asta în care eu sunt amantul, atunci nu e de-ajuns doar s-o protejez.

Andres către Estefania: Niciun mort nu se odihneşte în pace atâta timp cât ucigaşul lui nu plăteşte pentru vina lui.

Estefania către Victor {foloseşte un aparat care modifică vocea}: Sunt surprinsă că mai trăiţi. Mai aveţi aer? ... Eu sunt adevărata Regina a Diamantelor. Nu aveaţi adevărata coroană. M-aţi trădat, iar trădarea se plăteşte cu sânge.

Javier către agenta Smith despre mutarea Reinei din salonul de spital: De ce aţi luat-o din cameră în felul acesta? N-ar fi trebuit să faceţi asta, Smith. Ea e în pericol.
Smith: Liniştiţi-vă. Ea este foarte bine. E bine îngrijită, n-o să păţească nimic. Sau credeţi că sunteţi singurul bărbat de pe pemânt care o poate apăra?
Javier: Nu sunt singurul, dar sunt cel mai bun.
Smith: Atunci, ocupaţi-vă de lucruri mai importante decât Reina Ortiz. Găsiţi-l pe Victor de Rosas, pe el şi pe Regina Diamantelor.
Javier: Mă tem că mai e ceva. În plus, ştiu puţine despre Regina Diamantelor.
Smith: Toţi ştim foarte puţin despre ea. E o femeie despre care se tot vorbeşte de câţiva ani. Acţionează în întuneric. Nimeni nu i-a văzut niciodată chipul. E traficantă, colecţionară şi se spune că e la fel de dură precum diamantele. Aşa se spune. Asta e prima oară când avem o legătură între ea şi Victor de Rosas.
Javier: Sper să nu mă minţiţi.
Smith: Asta este o slujbă. Nu e o scuză pentru a vă trăi idila sau pentru a vă îndeplini răzbunarea. Desigur, dacă vă mai amintiţi că voiaţi să vă răzbunaţi.
Javier: Nu eu am fost cel care şi-a pierdut memoria.
Smith: Mai bine. Azi aţi putea fi mort.
Javier: Da, adr nu s-a întâmplat asta.
Smith: Pentru că aţi avut noroc. Nu cumva să vă jucaţi cu asta.
Javier: Nu, n-a fost noroc. A fost foarte ciudat tot ... un ucigaş plătit, atât de nepriceput? Nu cred. Poate că a fost cineva care a încercat să omoare pentru prima oară, care şi-a pierdut cumpătul şi, cum nu are experienţă, a ratat.

-         Pe patul de spital Greta îi povesteşte Estefaniei ~ venită în vizită ~ despre
tatăl său: N-am nevoie de ajutorul dv. O am pe mama, şi, mai presus de toate, îl am pe tata. Un bărbat puternic, influent ... un bărbat care o să facă tot posibilul ca să mă fac bine. Am nevoie să-l văd. Jur că, dacă m-aţi cunoaşte cu adevărat, v-aţi da seama că acesta este un lucru pe care nu l-aş fi spus niciodată ... Dar îmi lipseşte şi am nevoie de el. Am nevoie de tatăl meu. Chiar dacă el m-a trimis la un internat, chiar dacă simt că nu m-a iubit niciodată cum a iubit-o pe sora mea, am nevoie ca tatăl meu să fie aici, alături de mine. Eu l-am iubit mereu, în ciuda a orice. Când s-a prăbuşit în urma sinuciderii surorii mele, mi-am dorit să fiu eu cea moartă. Am nevoie de el.

Episodul 14 – 8 decembrie 2014

Javier către Estefania: Ultima pe care mă aşteptam s-o întâlnesc eşti tu. Cine eşti, Estefania Perez Hidalgo?
Estefania: O criminală. Dacă vrei să mă omori, n-ai decât, fiindcă asta sunt, o asasină. Sunt o femeie care vrea să se răzbune pe bărbatul care i-a distrus viaţa, pe cel care i-a luat fiica. Am plâns la mormântul în care credeam că e fiica mea. Am plâns 20 de ani aşa cum plângi doar atunci când ţi se ia ceea ce iubeşti mai mult. Ştii ce am găsit? Am găsit o păpuşă. Da, sunt nemiloasă, cu siguranţă, dar nu din vina mea, ci a lui Victor de Rosas, bărbatul care mi-a distrus viaţa şi mi-a furat sufletul.
Javier: Ştiu perfect la ce te referi. Te înţeleg.
Estefania: Oricum, te asigur că moartea lui Victor n-ar alina suferinţa mea. Am pierdut în toţi aceşti ani mângâierea de a fi mamă. Eu .. nu pot să te pierd şi pe tine. Nu din vina lui Victor de Rosas. Nu, nu din vina omului care e acolo, în canal. Nu ştiu dacă e viu sau mort.

-          se continuă scena:
Estefania: Veneam des în casa asta, când familia Thompson locuia aici, când încă eram logodnica lui Artemio. Într-o zi, când mă jucam cu câinii, am avut un accident. Am căzut într-o groapă, într-un canal umed, întunecos, sinistru. Am ţipat întruna, dar nimeni nu mă găsea. Din fericire, câinii au avut milă de mine şi s-au dat la o parte. Au lătrat până când am fost găsită. Din fericire, acum nu mai sunt câini. Am aflat că, după aceea, au acoperit canalul. Au mascat cu iarbă locul. Când am aflat de petrecerea de aseară şi că Victor urma să vină, am simţit că e cea mai bună şansă să mă răzbun pe el.  
Javier: Să te răzbuni?
Estefania: Da. Mi-ai spus că vei începe să te răzbuni. Şi eu am vrut să mă răzbun. Am vrut ca el să se simtă sufocat, prins, la fel cum te-ai simţit tu în închisoare, pentru că el te-a băgat în închisoare. Mi s-a părut planul perfect. Sigur, dacă există un plan perfect ... Şi? Tu ce cauţi aici?
Javier: M-a sunat Isidro Castillo. M-a angajat să-l găsesc pe Victor. Îl caută peste tot.
Estefania: Ce ironie! Te angajează pe tine pentru a-l găsi pe omul care ţi-a distrus viaţa, care a rămas cu iubita ta şi a avut o fetiţă cu ea. Pe tine ...
Javier: Da, pe mine. Tu de ce te-ai întors?
Estefania: Findcă asasinul se întoarce mereu la locul crimei. Poate că e mai bine să uităm de casa asta, de groapă, de trecut ... Am venit din pricina modului în care Greta mi-a vorbit despre tatăl ei. Mi-a spus că îl iubeşte şi că are nevoie de el. Dar a fost tată rău, un soţ şi un om rău. Victor de Rosas merită să moară. Dacă, vrei, Javier, putem să nu luăm capacul şi să-l lăsăm pe Victor de Rosas să putrezească în iad.
Javier: Eu nu vreau să putrezească, ci să trăiască propriul infern zi de zi, în fiecare oră şi minut. Vreau să fiu martor la toate astea.                                              
Estefania: Poate e prea târziu. Poate că a murit.
Javier: Te-a văzut?
Estefania: M-a văzut la petrecere, dar nu când am făcut asta. A stat de vorbă cu o femeie, dar nu ştiu cine este. Au ieşit în grădină.
Javier: Poţi să mi-o descrii pe acea femeie?
Estefania: Nu, sincer, n-am fost atentă. De ce?
Javier: Pentru că acea femeie putea să te vadă.
Estefania: Îmi place mult că îmi porţi de grijă.
Javier: Acum pleacă şi consideră că n-ai fost niciodată aici, cu mine. Ştiu ce am de făcut. Nu-ţi fă griji. Acesta va fi un secret între tu şi eu.
Estefania: De ce mă protejezi?
Javier: Fiindcă ţin la tine. {Porque te quiero.}
Estefania: Eu te iubesc. {Yo te amo.}

Lazaro către Damian, logodnicul Gretei: Am aici o inimă, nu un portofel.
...
Lazaro către Greta: Ai încredere că o să-ţi revii, nu în ceea ce spune logodnicul tău.

Susana către Cristian Palacios: Nu trebuia să te sun aseară. N-aveam de ce să-ţi spun secretul meu. Eşti un om cinstit, loial, corect.
Cristian: Te rog, Susana! N-am fost mereu aşa de corect. Ştiu ce înseamnă să iubeşti la nebunie, să vrei să trădezi şi să omori un om. Ştiu cum e să iubeşti fără să fii iubit.

-         În trecut, într-o noapte, Cristian a intrat peste Reina în timp ce dormea: ...
Am venit doar să-ţi spun ceva ce nu mai pot ascunde. Trebuie să-ţi spun că te iubesc. Sunt îndrăgostit nebuneşte de tine, Reina. Sunt înnebunit după tine. Îmi place fiecare centimetru al pielii tale, îmi place vocea ta, îmi place cum mă priveşti ... îmi place parfumul tău, Reina. Sunt bărbatul care te poate face fericită.

-         În prezent, Cristian către Susana: Înţeeg ce ai simţit, dat înţeleg şi faptul că
iubire neîmpărtăşită te împinge să faci cele mai rele lucruri. Ajungi să-ţi doreşti ca acea persoană să înceteze să mai respire aproape sau departe de tine, să înceteze odată din viaţă, pentru totdeauna, să moară. Ce e? Nu credeai că sunt capabil să-i doresc moartea unei femei doar pentru că nu mă iubeşte? Nu ştiu dacă a fost iubire, o obsesie sau ...  Cred că a fost un blestem care mi-a pătruns în oase, care m-a făcut să-mi pierd judecata şi bunul-simţ.
Susana: Cine e această femeie? O cunosc? Cine e femeia pe care ai preferat s-o vezi moartă decât în braţele altuia?
Cristian: O femeie care mi-e interzisă, cea mai inaccesibilă dintre toate. E căsătorită cu cel mai bun prieten al meu. E Reina Ortiz.

Reina către Rocky: Unde suntem?
Rocky: E un plan ca să-l găsim o dată pentru totdeauna pe asasin. Dacă vreţi să trăiţi liniştită cu fiica dv., va trebui să cooperaţi.
Reina: Cu siguranţă că vreau să trăiesc liniştită cu fiica mea. E tot ce mă interesează.
Rocky: Îi vom întinde o capcană asasinului. Dv. ar trebui să fiţi momeala, dacă sunteţi de acord, bineînţeles.
Reina: Contaţi pe mine.
Rocky: Trebuie să vă avertizez de ceva. Chiar dacă totul e plănuit în cel mai mic detaliu, mereu există riscuri.
Reina: Ştiu, dar am nevoie să ia sfârşit acest coşmar, chiar dacă o să mă coste viaţa.

-         se continuă scena:
Rocky: Nu puteţi avea încredere în nimeni.
Reina: Nici în Bolivar? Nici în el nu pot avea încredere? ... Presupun că a fost trimis să facă cerecetări, nu?
Rocky: Da, dar e mai bine ca el să nu afle nimic despre dv., fiindcă ar fi în pericol. Presusun că nu vreţi să-i puneţi în pericol viaţa lui Bolivar.
Reina: Nu, sigur că nu vreau. O, Doamne, când mi s-a întâmplat asta? Nu-mi vine să cred! Eram o persoană obişnuită, oarecare. Iar acum vor să mă omoare? Ce e dincolo de toate acestea? Traficul de droguri? Are legătură cu fostul meu logodnic, Nicolas Nuñez? Ce înseamnă asta?
Rocky: Nu, sunteţi urmărită de traficanţi de diamante şi de arme. Sunt terorişti.
Reina: Nu, asta trebuie să fie o glumă.
Rocky: Din păcate, nu. Ei bine, să începem planul: aveţi curaj să creaţi o colecţie de rochii, să o lansaţi, pentru ca, în zece zile, să aştepte toţi marea defilare, întoarcerea Reginei Inimilor?

Estefania către Lopez despre discuţia cu Javier: Am avut chef să-i spun adevărul, că eu sunt Regina Diamantelor. Am simţit nevoia să-i spun totul, că duc o viaţă dublă de atâţia ani. Nu l-am minţit cu nimic, nici în privinţa suferinţei mele, nici a urii faţă de Victor de Rosas. Dar e mai bine aşa, să nu ştie cine sunt de fapt.
Lopez: Nu credeţi că e periculos ca Bolivar să ştie că aţi fost capabilă să atentaţi la viaţa lui Victor de Rosas?
Estefania: Nu, el vrea exact acelaşi lucru. Apropo de Victor ... aţi cercetat ce i-a injectat acelei femei cu brăţara ca s-o omoare?
Lopez: Da, e un virus foarte puternic. O anumită doză ucide într-o clipă. Au încercat să-l omoare pe Javier. Dacă îl pierd, mă sinucid.

Javier / agenta Smith îl salvează pe Victor

agenta Smith către Javier: ... Reina Ortiz nu mai face parte din viaţa dv.,.
Javier: Smith, asta nu se poate termina aici. Mi-aţi cerut să aflu unde e Victor de Rosas sau unde este Regina Diamantelor. L-am găsit pe Victor de Rosas.
agenta Smith: Da, ştiu. Dar trebuie să aştepteptaţi instrucţiuni. În plus, nu vă strică o pauză. Parcă aţi uitat că eu dau ordine aici.

-         în spital, Victor îi povesteşte lui Isidro:
Cineva a vrut să mă îngroape de viu. Sunt sigur că a fost Regina Diamantelor. Diamantul roşu era veritabil. Cred că a vrut să-mi arate că se află în posesia ei. Dar acea femeie nu era Regina Diamantelor. Când i-am dat coroana, nu şi-a dat seama că este una falsă. De fapt, voia să mă omoare. 
Isidro: Cu siguranţă această femeie este mai periculoasă decât credeam.
Victor: Sunt absolut de acord cu tine, Isidro. Dar cineva m-a scos de acolo. Ea mi-a aruncat un telefon cu care nu puteam să sun pe nimeni, dar ea a luat legătura cu mine.
Isidro: Şi ce v-a spus?
Victor: ‘Bine ai venit în infern!’
Isidro: Mi se pare foarte ciudat, domnule, fiindcă cineva v-a salvat viaţa. Cineva a făcut tot posibilul să vă internezez în acelaşi spital în care se află fiica dv. Cineva a vrut să vă salveze.
Victor: Acum, mai mult ca niciodată, trebuie s-o găsim pe Regina Diamantelor.

Reina către Rocky: ... Când creez un model, simt nevoia să vorbesc singură, pentru a avea inspiraţie.

-         Javier găseşte locul unde Reina este ascunsă

Javier către Reina: ... Am venit să te iau cu mine. ... Departe, unde n-o să te găsească nimnei. O să fii la adăpost. O să fii la adăpost de toată lumea, mai puţin de mine. ... Ei bine, vei avea încredere în mine? ... O să-i crezi pe ei sau pe mine? Pe ei îi interesează doar să-l găsească pe cel care vrea să te omoare, iar pe mine mă interesezi tu. Vii cu mine sau vrei să rămâi cu ei?
Reina: Vin cu tine până la capătul lumii.

Detectivul Ugarte angajat de Victor pentru a o urmări pe Reina
Victor: Dv. nu mă cunoaşteţi, nu-i aşa? Bine, pentru a mă putea cunoaşte, urăsc trădarea. Vă e clar, nu-i aşa?

Javier către Reina: O să le fie foarte greu să ne găsească.
Reina: Singurul miracol în acest calvar a fost să te cunosc pe tine. Eşti atât de dulce, atât de bun ... atât de incredibil de protector ... eşti totul pentru mine.
Javier: Nu sunt dulce, nu sunt bun ... nu sunt atât de protector. Sunt foarte departe de a fi un miracol. Sunt un om plin de ură, de furie, de ranchiună. Tot ce am vrut în aceşti ani a fost să mă răzbun.
Reina: Iar vorbeşti despre acea femeie care ţi-a făcut rău, pe care ai iubit-o aşa de mult? E ceva mai intens decât ceea ce simţi pentru mine?
Javier: Până ieri credeam că da ... Dar azi câştigi tu. M-ai cucerit.

Javier: Porţi mereu cruciuliţa?
Reina: Mereu. Nu ştiu de ce, dar o ador. O ador aproape cum îţi ador tatuajul .ştii ceva? Nu-mi prea plac dragonii. Dar nu ştiu ... tu, cu tatuajul acesta ... eşti foarte sexy. 
...
Javier: Se poate iubi mai mult decât atât?
Reina: Da, se poate.
Javier: Poate cineva să simtă o dorinţă mai mare?
Reina: Eu pot.
...
Reina: Ce frumos ar fi fost dacă viaţa mea ar fi început în clipa în care te-am cunoscut! Ce frumos ar fi să nu am trecut, să încep de la zero ... cu tine ...

agenta Smith către Rocky despre Javier: E primul agent care reuşeşte să-mi fure o informaţie, în ciuda măsurilor de precauţie. Pasiunea lui bolnăvicioasă faţă de femeia asta o să strice totul.
Rocky: Bolivar e un om inteligent. Poate că are un plan.
Smith: Nu-i luaţi apărarea! Bolivar a făcut o greşeală foarte gravă, pe care va trebui s-o plătească scump.   

Cristian Palacios către Victor despre Reina: De unde ştii că a plecat din oraş?
Victor: Am pus un detectiv s-o urmărească. Bănuiesc că Reina îmi e infidelă.  

-         contra-scenă:

detectivul Ugarte către agenta Smith: I-am dat raportul şi a crezut totul. Nu bănuieşte că ea îi este infidelă. Ştie că a plecat din oraş, dar singură.
agenta Smith: Perfect. Aţi făcut treabă bună. Păstrăm legătura.

Javier către agenta Smith: Eu sunt. Am o propunere.